Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Luca 12:5 - Biblia în versuri 2014

5 Teamă, s-aveți de-Acel care, Când a ucis, putere are, Trupu-n gheenă, să îl piardă Și-n al ei foc, totul, să ardă. Așadar, grijă să aveți: De El, mereu, să vă temeți!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 Vă voi arăta însă de Cine să vă temeți: temeți-vă de Cel Care, după uciderea trupului, are autoritatea de a arunca în gheenă. Da, vă spun, de Acela să vă temeți!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Ci să vă temeți de Cel care după ce a distrus corpul, are autoritatea să (vă) trimită în iad. Da, vă avertizez că de El trebuie să vă temeți!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Vă voi arăta însă de cine să vă temeți: temeți-vă de acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în Gheénă; da, vă spun, de acesta să vă temeți!

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

5 Dar vă voi arăta de cine să vă temeţi: temeţi-vă de Cel care, după ce a ucis, are şi puterea să arunce în gheenă. Da, vă spun, de El să vă temeţi!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Am să vă arăt de cine să vă temeți. Temeți-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeți.

Onani mutuwo Koperani




Luca 12:5
16 Mawu Ofanana  

Spre locuința morților Merge poporul răilor, Și neamuri care au uitat De Dumnezeu, neîncetat.


Cel cari, de Domnul, teamă, are, În El găsi-va sprijin tare; Astfel, sub scutul Domnului, Au adăpost copiii Lui.


Teamă de Tine, cine n-are, Când Tu ești Împăratul lor, Al tuturor neamurilor? De Tine doar – de bună seamă – Trebuie toți ca să se teamă, Căci dintre oamenii deștepți, Dintre ai lumii înțelepți, Nu se găsește nimenea Care să-Ți fie-asemenea.


Pentru că-n acest fel au vrut, Departe, a se ține ei, De neamurile de Haldei, Temându-se de ce urmare Putea avea fapta pe care O săvârșise Ismael – Al lui Netania – când el Ucise pe Ghedalia – Cari, pe Achim, tată-l avea – Care pus fost-a dregător, Peste-al Iudeilor popor, Tocmai de către cel aflat În Babilon, ca împărat.


Nu vreți, de Mine, a vă teme? Nu tremurați, în orice vreme, În fața Mea?” – Domnul a spus. „Eu sunt Acel care a pus Nisipul drept hotar la mare Și să îl treacă, voie, n-are. Ale ei valuri, fioroase, Se-arată-a fi neputincioase. Urlă, se-nfurie și pleacă, Dar peste el nu pot să treacă.


Nu vă speriați de cei ce vor Ucide trupul, ci de Cel Care, suflet și trup – la fel – E în măsură să le piardă Și, în gheenă, să le ardă.


Către acei care-au să fie La stânga, zice-va: „Plecați – Voi – de la Mine, blestemați! Locul pe care îl aveți, E-n focul veșnic! Vă duceți! L-am pregătit diavolului, Vouă și îngerilor lui!


Aceștia fi-vor pedepsiți În veci, iar cei neprihăniți, Din viața lor vremelnică, Vor trece-n viața veșnică.”


Dar Eu vă spun: când cineva, Pe frate mâniase-va, Pedeapsa judecății are Să îl ajungă. Omul care Îi spune „prost”, fratelui lui, Pedepsele Soborului Le va-ndura. Dacă-l numește „Nebun”, atunci îl înghițește Focul gheenei. Așadar,


Că v-am spus, totul din ‘nainte!


Urmați, vă rog, îndemnul meu, Și, vicleșug, să n-arătați – Sau nedreptate – între frați, Pentru că Domnul pedepsește, Pe-acela care săvârșește Aceste lucruri, negreșit, Așa cum v-am adeverit.


Grozav lucru-i să cazi, zic eu, În mâinile lui Dumnezeu!


Căci Dumnezeu nu i-a cruțat Pe îngeri, ci i-a aruncat, Pe cei care-au păcătuit, Jos, în Adânc. I-a pedepsit Chiar și pe ei, căci sunt legați, Cu lanțuri, stând înconjurați De întuneric, la păstrare, Până veni-va vremea-n care, El o să facă judecată.


Îngeru-acela a strigat, Tare, zicând: „Neîncetat, Teamă s-aveți, de Dumnezeu, Și să-I dați slavă, tot mereu, Căci ceasul judecății Lui, Acuma a sosit! Celui, Care-a făcut cer și pământ, Mare și ape câte sânt, Să vă-nchinați, necontenit!”


Nu va avea teamă, de Tine? Și cine are să-ndrăznească, Numele Tău, să nu-L slăvească? Tu Doamne, numai Tu ești Sfânt, Iar Neamurile, câte sânt În lume, vor veni, la Tine, În fața Ta să se închine, Căci judecățile făcute, De către Tine, sunt știute De toți – că fost-au arătate – Și le-au văzut că-s minunate!”


Moartea și Locuința lor – Adică cea a morților – Au fost zvârlite într-un loc, Ce e chemat „iazul de foc”. Iazul de foc – precum se știe – Moartea a doua o să fie.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa