Luca 12:48 - Biblia în versuri 2014

⁴⁸ N-a cunoscut ce voie are Stăpânul, iar, în ce-a făcut, E vrednic de a fi bătut, Puține lovituri, primește, Neștiutor căci se vădește. Celui ce mult îi este dat, De multe fi-va întrebat; Cui i se-ncredințează mult, I se va cere și mai mult.”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁴⁸ Iar cel ce nu știe, însă face lucruri din cauza cărora merită să primească lovituri, va fi bătut cu mai puține lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult, iar cui i s-a încredințat mult, i se va cere și mai mult.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴⁸ Dar cel care nu le cunoștea, deși ar merita o mare pedeapsă, va primi puține lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; și cui i s-a încredințat mult(ă administrare), va avea o și mai mare responsabilitate.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴⁸ cel care nu a cunoscut, dar a făcut lucruri care merită lovituri, va primi puține; cui i s-a dat mult, mult i se va cere, iar cui i s-a încredințat mult, i se va cere și mai mult.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁴⁸ Iar cel care nu ştia, dar a făcut ceva vrednic de lovituri, va fi bătut mai puţin. Cui i s-a dat mult, mult i se va cere şi cui i s-a încredinţat mult, şi mai mult i se va cere.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴⁸ Dar cine n-a știut-o și a făcut lucruri vrednice de lovituri va fi bătut cu puține lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult și cui i s-a încredințat mult, i se va cere mai mult.

Luca 12:48 Mawu Ofanana

Levitic 5:17

Atunci când întâmpla-se-va, Ca să greșească cineva, Călcând, fără de voia lui, Cumva, porunca Domnului, Înfăptuind – făr’ a fi vrut – Lucruri ce nu sunt de făcut,

Numeri 15:27

Dacă un om păcătuiește, Fără să vrea, el trebuiește Să-I dea o jertfă Domnului Apoi, pentru păcatul lui. O capră, de un an, să ia

Matei 13:12

Atenți acum: celui ce are, I se va da; iar celui care E-n lipsă, o să i se ia Chiar și puținul ce-l avea.

Matei 23:14

Aflați dar, de asemenea, Că vai va fi de Farisei! Fățarnicilor! Sunteți cei Care mâncați văduvelor Casa, și-n văzul tuturor – Spre-a fi crezuți că sunteți buni – Faceți pioase rugăciuni. De-aceea, a voastră osândă, Mai mare e, și stă la pândă.

Luca 12:41

Petru a zis, către Iisus: „Doamne, Tu, pentru noi, ai spus Această pildă, sau voiești, Prin ea, la toți, să Te gândești?”

Luca 12:49

„Foc, pe pământ, Eu am venit, Ca să arunc. Ce am dorit, Este ca el să fie-aprins, Pe al pământului cuprins.

Luca 16:2

Averea. Omul l-a chemat, Pe-acel ispravnic și-a-ntrebat: „Ce vorbe-ajung până la mine? Ce tot aud eu, despre tine? Vreau, socoteală, să îmi dai! Ispravnic, nu mai poți să stai!”

Ioan 15:22

În lume, de n-aș fi venit – Și dacă nu le-aș fi vorbit – N-ar fi avut păcat, vreodată. Acuma însă, n-o să poată Nimeni, nevinovat, să fie.

Fapte 17:30

Să știți dar, toți, că Dumnezeu Nu ține-n seamă, ce-a făcut Omul, atunci când n-a știut. El iartă deci, orice ființă, De vremile de neștiință, Însă, acum, oamenilor, Le poruncește, tuturor, Degrabă, să se pocăiască Oriunde-ar fi să se găsească.

Deuteronom 25:2

Pe cel pe care-l dovedești Că-i vinovat, să-l pedepsești. Iată ce trebuie făcut: Cel osândit va fi bătut. Omul care-i judecător, Va cere slujitorilor Care anume-acolo sânt, Să îl întindă la pământ Și pe măsura vinei lui, Să-i deie, osânditului, Doar loviturile cerute De faptele ce-au fost făcute.

1 Timotei 1:11

Cari potrivite sunt, mereu, Cu fericitul Dumnezeu, Cu Evanghelia slavei Sale, Pe care, a găsit cu cale, Ca mie, să îmi fie dată.

1 Timotei 1:13

Măcar că, înainte – eu – Un hulitor am fost, mereu, Am fost un batjocoritor Și un aprins prigonitor, Căci prin tot ceea ce făceam – Adică-n ceea ce lucram – În marea mea necunoștință Trudeam, numai, în necredință!

1 Timotei 6:20

Tu, Timotei, neîncetat, Vreau să păzești ce ți s-a dat. Necontenit, să te ferești De flăcări, care sunt lumești, De-mpotrivirile pe care Știința unora le are – Chiar dacă ea, acuma, iată, E, pe nedrept, astfel, chemată.

Titus 1:3

Descoperind, necontenit, Numai la timpul potrivit, Cuvântul Său, la-ntreaga fire, Doar printr-o propovăduire, Care îmi e încredințată Acuma, prin porunca dată, De către bunul Dumnezeu, Mântuitorul nost’, mereu.

Iacov 3:1

„Vă spun dar, frații mei, să știți, Învățători mulți, să nu fiți, Pentru că aspră se arată, Atunci, a noastră judecată.