Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Luca 12:45 - Biblia în versuri 2014

45 Dar vai și-amar are să fie, De robul care se gândește: „Stăpânul meu mai zăbovește; Încă nu vine”, și pe toate Slugile sale, le va bate, Mâncând apoi și bând, cu sete, Până când are să se-mbete.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

45 Dar, dacă sclavul acela zice în inima lui: „Stăpânul meu întârzie să vină!“ și începe să-i bată pe sclavi și pe sclave, să mănânce, să bea și să se îmbete,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

45 Dar dacă acel sclav își va zice în inima lui: «Stăpânul meu întârzie să vină.»; și dacă va începe să bată bărbații și femeile din subordinea lui, să mănânce, să bea și să se îmbete,

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

45 Dar dacă acel servitor spune în inima lui: «Stăpânul meu întârzie să vină» și începe să-i lovească pe servitori și servitoare, să mănânce, să bea și să se îmbete,

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

45 Însă dacă acel slujitor va spune în inima lui: Stăpânul meu întârzie să vină… şi va începe să-i bată pe slujitori şi pe slujitoare, să mănânce, să bea şi să se îmbete,

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

45 Dar, dacă robul acela zice în inima lui: ‘Stăpânul meu zăbovește să vină’, dacă va începe să bată pe slugi și pe slujnice, să mănânce, să bea și să se îmbete,

Onani mutuwo Koperani




Luca 12:45
31 Mawu Ofanana  

El, liniște, le dăruiește Și-ncredere, dar îi pândește, Căci ochii Și I-a pironit Pe calea lor. Când i-a simțit


Iată ce-am hotărât, în Mine: „Găsesc cu cale, că e bine Ca să nu tac. Mă repezesc Asupră-le și-i pedepsesc.


Lovindu-l pentru tot ce-a spus. Apoi, la poarta cea de sus – La Casa Domnului aflată, Drept „a lui Beniamin” chemată – L-a dus de l-a întemnițat Și în butuci el l-a legat.


Îmi zise: „Fiu al omului, Ce-i acea vorbă de ocară Și de batjocură, din țară, Pe care cei din Israel O folosesc, zicând astfel: „Zilele trec, ceas după ceas, Și ne-mplinite au rămas Vedeniile!”? Să le spui:


„Pe a Mea viață, vă spun Eu, Care sunt Domn și Dumnezeu, Iată că ale Mele oi De pradă au ajuns și-apoi Sunt pentru jaful fiarelor Pentru că ele n-au păstor. Iată că toți păstorii Mei S-au pășunat numai pe ei, Fără vreo grijă de acele Care Îmi sunt oi ale Mele”


Ceilalți i-au prins pe robi, și toți Cei care-au fost la ei trimiși, Au fost bătuți și-au fost uciși.


Adevărat vă spun, că lui, Cinste, să-i dea, stăpânul are, Și îl va pune, cel mai mare, Peste întreaga-i avuție.


Stăpânul robului acel Veni-va, când nu știe el Și, în bucăți, îl va tăia. Soarta, pe care-o va avea, Va fi asemenea celor Necredincioși, în lucrul lor.


La voi înșivă să vegheați Și, ne-ncetat, seama luați, Să țineți inimile treze, Să nu vi se îngreuneze De mult prea multă îmbuibare, De băutură și mâncare, De grijile vieții aceste, Ca nu cumva, fără de veste, Să vină acea zi apoi, Să năvălească peste voi.


Zicând: „La masă, orișicine, Pune vin bun. Lumea bea bine, Iar mirele, abia apoi, Dă vinul slab – deci, mai ‘napoi. Dar tu, pe dos, ai procedat: Vinul cel bun, tu l-ai păstrat, Până târziu – precum vedem – Și-abia acum, ni-l dai, să-l bem!”


Da! Chiar și peste robii Mei – Însă, nu numai peste ei, Ci și peste roabele Mele – Turna-voi, în zilele-acele, Din al Meu Duh, de-au să vorbească Cu toții și-au să prorocească.


Astfel de oameni dovedesc Căci nu pe Domnul Îl slujesc – Nu pe Hristos deci, fraților – Ci își slujesc pântecul lor. Prin vorbe dulci și-amăgitoare, Ei îi înșeală pe cei care S-au arătat ascultători, Precum și lesne-ncrezători.


Când vă robește cineva, Dacă, „mâncați”, sunteți, cumva, Sau dacă cineva, apoi, Va pune mâinile pe voi, Dacă, de sus, sunteți priviți, Ori, în obraz, sunteți loviți, Voi trebuie – dragii mei frați – Necontenit, ca să răbdați.


Acolo, să vă adunați Cu-ai voști’ și să vă bucurați, În fața Domnului apoi. Copiii vă vor fi cu voi Și robii voști’ de-asemenea. Levitul care o să stea Acolo, va veni apoi, Ca să se bucure cu voi, Pentru că el – precum se știe – Nu are parte de moșie, În țara ce o s-o primiți, Pe care o s-o stăpâniți.


Cei care dorm sau se îmbată, Folosesc noaptea. Însă, iată,


Plata nelegiuirilor, Au s-o primească, negreșit, Pentru tot ce au săvârșit. Căci iată, fericirea lor: A se deda plăcerilor, Oricând, oriunde – fiecare – Chiar ziua, în amiaza mare. La fel ca niște întinați Și-asemeni ca niște spurcați, Pe chefuit, ei se pornesc, Chiar și atunci când se găsesc Cu voi, la mesele numite „De dragoste”, de ei gătite.


Ei, slobozenia, o promit, Cu toate că, robi, s-au vădit, Ai stricăciunii; fiecare E rob acelui lucru, care Ajuns-a de l-a stăpânit, De el, fiind apoi, robit.


Oameni-aceștia au vărsat, Mereu, sângele sfinților, Precum și al prorocilor. Pentru că astfel s-au purtat, Și Tu, acum, sânge le-ai dat Să bea, căci sunt niște nemernici Și de pedeapsa Ta, sunt vrednici.”


Pentru că tot sângele care De la proroci a fost luat, Sau de la sfinți a fost vărsat, Ori de la toți cei care sânt Înjunghiați pe-acest pământ, Numai în ea, a fost găsit, Iar vina i s-a dovedit.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa