Luca 12:42 - Biblia în versuri 2014

⁴² Domnul răspunse: „Cine-i, oare, Ispravnicu-nțelept, pe care, Stăpânul are să-l așeze, Peste-ai săi robi, ca să-i vegheze, Să le dea hrana rânduită, Mereu, la vremea potrivită?

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁴² Domnul a răspuns: ‒ Cine este deci administratorul credincios și înțelept, pe care stăpânul îl va pune responsabil peste ceilalți sclavi ai săi, ca să le dea partea de hrană la timp?

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴² Iar El i-a zis: „Cine este sclavul serios și înțelept, care va fi desemnat de stăpân să dea hrană la timpul adecvat slugilor lui?

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴² Domnul i-a spus: „Cine este administratorul credincios și înțelept pe care stăpânul îl stabilește peste servitorii săi ca să le dea porția de hrană la timpul potrivit?

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁴² Iar Domnul i-a spus: „Cine este administratorul chibzuit pe care îl va pune stăpânul peste slujitorii lui să le dea hrana la vreme potrivită?

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴² Și Domnul a zis: „Cine este ispravnicul credincios și înțelept, pe care-l va pune stăpânul său peste slugile sale, ca să le dea partea lor de hrană la vremea potrivită?

Luca 12:42 Mawu Ofanana

Exodul 36:4

Atunci, bărbații iscusiți – Care lucrau, deja, zoriți, Pentru locașul sfânt – s-au dus,

Proverbe 12:8

Un om poate fi prețuit După știința arătată; Dar cel cu inima stricată, Disprețuit va fi, mereu.

Proverbe 15:23

Omul e bucuros când poate, Singur, răspuns să dea, la toate; Și ce bună-i vorba rostită Tocmai la vremea potrivită.

Proverbe 27:18

Cine-ngrijește un smochin, Îi va mânca rodul, din plin. Cine, stăpânul, își păzește, A lui răsplată o primește.

Proverbe 31:15

Noaptea încă mai stăpânește, Dar ea, din somn, se și trezește: Își pune lucrul ei la cale Și dă mâncare casei sale.

Isaia 50:4

„Iată că Domnul este Cel Care, o limbă iscusită, Mi-a dat, căci ea a fost menită Să-nvioreze pe cel care E doborât de întristare. În fiecare dimineață, Urechii Mele îi dă viață, Atent astfel, să pot a sta – Mereu – și să pot asculta, Așa precum fac și cei mici, Cari se vădesc doar ucenici.

Ieremia 23:4

Am să aleg alți păstori, noi, Și îi voi pune peste oi. Ei, turma Mea, au să o pască Și ne-ncetat au s-o păzească, Iar oilor – de bună seamă – Atunci nu le va mai fi teamă. Nici groază n-au să mai simțească Și nici una n-o să lipsească.

Езекиел 34:3

Dar voi, grăsimea, o mâncați Și-apoi cu lâna vă-mbrăcați. Ce e mai gras, tăiați apoi, Dar nu pașteți turma de oi.

Matei 13:52

Iisus continuă: „Eu voi Asemăna pe acel care A-nvățat totul cu răbdare – Ce trebuie ca să se știe Despre acea Împărăție A cerului – cu-n gospodar Care va scoate, așadar, Din visterie, lucruri noi Și, de-o potrivă, vechi, apoi.”

Matei 20:8

Când înserarea s-a lăsat, Stăpânul viei l-a chemat Pe-al său ispravnic și, grăbit, Acestuia, i-a poruncit: „Du-te, cheamă-i pe lucrători, Să le plătești! Cei, cari din zori, S-au ostenit în a mea vie, La plată, ultimii să fie. Întâi, acei vor fi plătiți, Care în urmă sunt veniți.”

Luca 12:43

Ferice de robul acel, Care-i găsit făcând la fel, La-ntoarcerea stăpânului!

Luca 7:13

Domnul Iisus a auzit-o Și-atunci, cu milă, a privit-o, Zicând: „Să nu mai plângi femeie!”

Luca 7:19

Ioan, când ei au povestit, I-a ascultat, atent. Apoi, Trimise-n mare grabă, doi, Din ucenici, pân’ la Iisus, Să Îi vorbească: „Ni s-a spus, Ca să venim, Să Te-ntrebăm: „Ești Cel pe care-L așteptăm, Sau altul trebuie să vină?”

Fapte 20:28

Acuma dar, dragii mei frați, Asupra voastră, să vegheați Și-asupra turmei, peste care, Sunteți episcopi, fiecare, Puși chiar de Duhul Sfânt. Să știți Cum trebuie să păstoriți Biserica lui Dumnezeu, Ce-a câștigat-o El, cu greu, Cu al Său sânge. Știu prea bine,

1 Timotei 3:15

Dar dacă zăbovesc, să știi Cum să te porți, cum să te ții, Neîncetat, în casa care Al nostru Dumnezeu o are – Casă care-i întruchipată De-a Lui Biserică curată – Și-i stâlp al adevărului, Precum și temelia lui.

1 Timotei 5:17

Prezbiterii cari se vădesc Precum că bine cârmuiesc, Cu îndoită cinste – voi – Să îi învredniciți apoi, Dar, mai ales, pe cei ce sânt Puși să vorbească, din Cuvânt – Adică propovăduiesc Și-nvățături, vă dăruiesc;

2 Timotei 4:2

Mereu, să propovăduiești Cuvântul și să stăruiești Asupra lui, necontenit, Atât la timpul potrivit, Precum și în orice răstimp Ce nu pare a fi la timp. Mustră și ceartă, cu măsură, Îndeamnă, dă învățătură, Împarte, tuturor, povețe Și le-nsoțește cu blândețe.

Titus 1:7

Episcopul – cari, negreșit, Drept econom e socotit, Că este pentru Dumnezeu – Neprihănit va fi, mereu. Să nu fie-ncăpățânat, Să nu fie, la vin, dedat, Nici bătăuș, nici mâncător, Nici lacom și nici doritor De vreun câștig mârșav; ci el Va trebui să fie-altfel;

Evrei 13:17

De-ai voști’ mai mari, să ascultați: Supunere să le-arătați, Căci priveghează peste voi, La sufletele voastre apoi, Ca unii cari – fără-ndoială – De ele, da-vor socoteală. În acest fel, să vă purtați, Cu-aceștia dar, dragii mei frați, Căci vreau ca lucrul lor să fie Făcut, mereu, cu bucurie, Fără suspine, căci apoi, Nici un folos n-ați avea voi.

Evrei 13:7

Să v-amintiți, necontenit, De toți cei care v-au vestit Cuvântul de la Dumnezeu. Băgați de seamă, tot mereu, La felu-n care-au viețuit, Precum și la al lor sfârșit. Dați-vă dar, toată silința, Pentru a le urma credința!

Evrei 3:5

Cât despre Moise, ne-ndoios, „Găsit a fost el, credincios, În casele lui Dumnezeu”, Numai ca slugă, ca, mereu, Să poată face mărturie Despre ce va avea să fie, Deci, despre lucruri hărăzite Ca, mai târziu, a fi vestite.

1 Petru 4:10

Ispravnici buni, fiind mereu, Ai harului lui Dumnezeu, Care-i atât de felurit; Voi – după harul dobândit – Unii, pe alții, vreau să știți, Că trebuie să vă slujiți.