37 Ferice de-acei robi, pe care, De veghe stând, în așteptare, Stăpânul are să-i găsească! Vă spun că o să-i răsplătească: Pe-aceia-i va pofti în casă Și-i va sluji, chiar el, la masă.
37 Fericiți sunt slujitorii aceia pe care stăpânul, la venirea lui, îi va găsi veghind! Adevărat vă spun că el își va înfășura brâul în jurul mijlocului, îi va pune să se așeze la masă și se va apropia să le slujească!
37 Sclavii pe care stăpânul îi va găsi veghind la revenirea lui, sunt niște oameni fericiți! Vă spun că se va echipa, îi va pune să stea la masă și (el personal) îi va servi.
37 Fericiți acei servitori pe care stăpânul, când va veni, îi găsește veghind! Adevăr vă spun, se va încinge, îi va așeza la masă și, venind, îi va servi.
37 Fericiţi slujitorii aceia pe care, când va veni stăpânul, îi va găsi veghind. Adevăr vă spun că se va încinge cu brâul, îi va pune la masă şi va începe să-i slujească.
37 Ferice de robii aceia pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea lui! Adevărat vă spun că el se va încinge, îi va pune să șadă la masă și se va apropia să le slujească.
Așa după cum se unește – Atunci când se căsătorește – Un om și o femeie, iată, La fel se va-ntâmpla odată, Când toți ai tăi fii vor veni, Cu tine spre a se uni. Așa cum mirele era – Așa precum se bucura De-a lui mireasă – Dumnezeu O să Se bucure, mereu, De tine. Plin de veselie, Atuncea, El are să fie.”
Atunci, am să Mă bucur Eu, Să le fac bine tot mereu, Și-am să-i sădesc cu-adevărat, În țara cere li s-a dat Și-apoi, din tot sufletul Meu, Am să îi ocrotesc mereu.”
Căci al tău Domn și Dumnezeu, În al tău mijloc e, mereu, Asemeni unui viteaz care Îți poate da ajutorare. El se va bucura de tine, Iar a Lui dragoste-L va ține Vesel numai și-nflăcărat Doar pentru tine, ne-ncetat.
Să fiți ca niște oameni care Stau și-și așteaptă, cu răbdare, Stăpânul ce s-a dus la nuntă. Ei, cu atenție, ascultă, Spre a-i putea deschide-n dată, Stăpânului, când o să bată.
Nu, mai degrabă, îi va spune „Grăbește-te și masa-mi pune, Te-ncinge, ca să mă slujești Pentru că, slugă, tu îmi ești, Iar după ce mănânc și beau, Și ție, voie, am să-ți dau, Ca să te-așezi și tu, la masă”?
Vă-ndemn ca să vegheați mereu! Rugați-vă să căpătați Putere, ca să fiți scăpați De toate lucrurile care Au să se-ntâmple, și-n picioare – Când vine Fiul omului – Să stați apoi, în fața Lui!”
Voi, cine credeți, că-i mai mare: Cel ce-i la masă, sau cel care Slujește-acolo-n acea casă? Nu-i mare cel ce stă la masă? La fel sunt Eu, căci Mă găsesc, Cu voi, aici, să vă slujesc.
Acum, să vă mai spun ceva: Dacă-Mi slujește cineva, Să Mă urmeze! Unde-s Eu, Va fi și slujitorul Meu. Dacă-Mi slujește cineva, De Tatăl Meu, cinstit fi-va.
Însă, așa precum s-a zis Și, în Scripturi, se află scris: „Lucruri, pe cari nu a putut Ochiul, ca să le fi văzut, Urechea nu le-a auzit, La inimă nu s-au suit, Așa sunt lucrurile care Gătite-s, pentru fiecare, De către-al nostru Dumnezeu, Pentru cei ce-L iubesc, mereu.”
În acest chip de vă purtați, În adevăr, o să primiți Intrare, din belșug – să știți – În veșnica Împărăție – Care e gata ca să vie – A Domnului Hristos Iisus, Mântuitorul nost’, de sus.
De-aceea, prea iubiților, Fiindcă așteptați, cu dor, Aceste lucruri, vă siliți, Ca-n fața Lui, aflați să fiți, Fără prihană, fără vin, Și-n pace, când El va să vină.
Din cer, apoi, alt glas a spus: „Scrie, așa cum îți voi zice: De morți, acum, va fi ferice – De morții care, negreșit, Numai în Domnul, au pierit!” „Aceștia odihni-se-vor De toată osteneala lor, Pentru că ceea ce lucrează – Ale lor fapte – îi urmează” – Ne spune Duhul, lămurit.
Iată răsplata ce-o primește Cel care-n urmă biruiește: Acela va ședea, mereu, Cu Mine, pe scaunul Meu, Pe cari îl am, pentru domnie, Așa cum Mi-a fost dat și Mie, Când biruință-am câștigat; Cu al Meu Tată, Eu am stat, Pe al Său jilț împărătesc, Pe scaunul Lui cel ceresc.
Pe jilțul destinat să fie, Drept scaunul pentru domnie – În mijloc chiar – e așezat Mielul, și-Acesta, ne-ncetat, O să le fie-n veci păstor Și va conduce gloata lor, Către al apelor izvoare, Care-s, de viață, dătătoare, Iar a lor lacrimă, mereu, Ștearsă va fi, de Dumnezeu.”