Luca 12:20 - Biblia în versuri 2014

²⁰ Dar, Dumnezeu a cuvântat: „Nebunule!” – El i-a strigat – „La noapte, îți va fi cerut, ‘Napoi, sufletul. Ce-ai făcut? Tot ceea ce-ai agonisit, De cine fi-va folosit?”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²⁰ Dar Dumnezeu i-a zis: „Nesăbuitule! Chiar în noaptea aceasta ți se cere sufletul; și lucrurile pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁰ Dar Dumnezeu i-a zis: «Nebunule, chiar în această noapte îți voi lua sufletul! Ale cui vor fi toate aceste lucruri pe care le-ai adunat?»

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁰ Însă Dumnezeu i-a zis: «Nebunule, chiar în noaptea aceasta ți se va cere sufletul; iar cele pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?».

Română Noul Testament Interconfesional 2009

²⁰ Însă Dumnezeu i-a spus: Nebunule, chiar în noaptea aceasta, îţi va fi luat sufletul. Ale cui vor fi cele pe care le-ai pregătit?

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁰ Dar Dumnezeu i-a zis: ‘Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ți se va cere înapoi sufletul, și lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?’

Luca 12:20 Mawu Ofanana

Estera 5:11

Apoi, Haman le-a povestit Despre-ale sale bogății; Le-a spus și despre ai săi fii, Le-a spus și despre împărat, Câte-a făcut, cum l-a-nălțat Atât de mult în vrednicie, Punându-i scaunul să-i fie Mai sus decât al oricărui Slujbaș al împăratului.

Iov 27:8

Ce poate să nădăjduiască Cel rău, când Domnu-o să voiască Să îi scurteze-al vieții fir Și să-i ia sufletul? Mă mir!

Psalmi 39:6

O biată umbră omul pare, În necurmata frământare Care zadarnică se-arată În goana lui nesăturată După comori, fără să știe Ale cui, oare, au să fie.

Psalmi 49:10

Îl vor vedea, căci se vădește Că înțelepții – bunăoară – Cu toții pier și au să moară Și proști – după cum se știe – Și cei atinși de nebunie, Iar avuția adunată, De alții le vai fi luată.

Psalmi 73:19

Ei într-o clipă-s nimiciți! Pierdut e neamul răilor: Sunt spulberați, sunt risipiți. Năprasnic e sfârșitul lor.

Psalmi 78:30

Dar încă bine nu mâncase, Iar pofta nu își stâmpărase,

Proverbe 10:2

Comorile ce-s câștigate Lucrând nedrept, nu-ți folosesc Căci repede se risipesc; Dar de la moarte izbăvește Neprihănirea. Îngrijește

Proverbe 11:4

Când vine ziua de mânie, E de prisos vreo bogăție; Neprihănirea izbăvește – Pe omul care o iubește – De moarte; iar cinstitului,

Proverbe 13:7

Aduce-va. E unul care Se dă bogat, deși nu are Nimic, fiind sărac lipit; Însă un altul s-a vădit Că este plin de bogăție, Deși sărac părea să fie.

Proverbe 27:1

Nu te făli cu ziua care Doar mâine-n lume va apare, Căci nu știi cum are să fie, Sau ce o să-ți aducă ție.

Proverbe 28:8

Cine averea își sporește Prin camătă, o dobândește Pentru acel cari milă are De cei săraci, în strâmtorare.

Isaia 56:12

„Veniți” – zic ei – „vom căuta Vin mult și ne vom îmbăta, Căci vom găsi băuturi cari Amețitoare sunt și tari! Mâine, așa precum ne place, La fel ca astăzi noi vom face, Ba – dacă vrem – vom căuta Ca și mai rău a ne purta!”

Ieremia 17:11

Cum potârnichile clocesc Ouă care se dovedesc Că nu sunt ale lor, la fel Se va-ntâmpla cu omu-acel Cari pe nedrept a adunat Mari bogății, neîncetat. Când zilele-i sunt jumătate, El le va părăsi pe toate Și-o să se vadă-apoi – vă spun – Că este doar un biet nebun.

Amos 6:13

Iată, vă bucurați – vă zic – Numai de lucruri de nimic Și spuneți plini de încântare: „Nu prin tăria noastră, oare, Am dobândit puterea noi?”

Nahum 1:10

Precum mănunchiul spinilor – Așa vor fi de încâlciți. Când vor fi beți, vor fi-nghițiți De foc, precum este mâncată Miriștea care e uscată.

Luca 11:40

Dar Cel ce le-a făcut pe toate, Doar în afară a clădit? În interior, n-a mai zidit?

1 Tesaloniceni 5:3

Să știți dar, că atuncea când, „Pace și liniște!”, vor zice, O prăpădenie o să pice, Pe ne-așteptate, peste ei, Precum îi vin, unei femei Însărcinate – fără veste – Durerile, când zămislește. Când prăpădenia va apare, Nu va mai fi chip, de scăpare.

1 Timotei 6:17

Îndeamnă-i pe bogații care, Al nostru veac, acum, îi are, Să nu se umfle de trufie Și să nu-și pună-n bogăție, A lor nădejde viitoare, Căci se vădește trecătoare; Ci să și-o pună-n Dumnezeu, Cel ce ne dă totul, mereu, Pentru a noastră bucurie.

1 Timotei 6:7

În lume – ne-ncetat, vă zic – Precum că n-am adus nimic, Și nici n-o să luăm apoi – Când vom pleca – nimic, cu noi.

Iacov 4:14

În felu-acesta voi vorbiți, Dar ce va fi mâine, nu știți! Căci ce e viața voastră-apoi? Un abur numai, sunteți voi, Ce doar puțin s-a arătat Și-apoi, a și pierit, îndat’!