Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Luca 12:17 - Biblia în versuri 2014

17 De gânduri, fost-a măcinat. El spuse: „După ce-mi adun Recolta, unde-o să mi-o pun?

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

17 El se gândea în sine însuși și zicea: „Ce să fac, pentru că nu mai am unde să-mi depozitez roadele?“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 El își zicea în gând: «Ce voi face? Nu mai am loc unde să pun atâtea cereale!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 și se gândea în sine: «Ce mă fac, pentru că nu am unde să-mi adun roadele?».

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

17 Şi se gândea: Ce voi face, fiindcă nu am unde să-mi aduc roadele?

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 Și el se gândea în sine și zicea: ‘Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng roadele.

Onani mutuwo Koperani




Luca 12:17
23 Mawu Ofanana  

Împarte-ți-o-n multe bucăți – Felii, chiar șapte sau opt, fă-ți – Pentru că tu n-ai nici o știre Când vine vreo nenorocire, Ca să lovească-acest pământ


Ia seama dar, atuncea când Te afli-n post, cu cel flămând Împarte-ți pâinea ce o ai. Apoi, un adăpost să dai, În casa ta, celor vădiți Precum că sunt nenorociți. Dacă se va-ntâmpla, cumva, Să îl vezi gol, pe cineva, Milă să ai de omu-acel Și-o haină să așezi pe el. Nu-ntoarce spatele când rău Îi merge seamănului tău.


Când ucenici-au auzit, În sinea lor, ei s-au gândit: „Ne spune-așa, că am uitat De pâine, și n-am cumpărat.”


Aceluia care dorește Să împrumute de la tine, Să-i dai! Fiindcă nu e bine Să-ntorci spatele celuia Ce-ți cere. De asemenea,


Să-l ispitească, pe Iisus, Un învățat al Legi-a spus: „Învățătorule, socot Să Te întreb, în ce fel pot, Veșnica viață, a obține? Ce sfaturi ai, deci, pentru mine?”


Dați milostenii, și-apoi toate Au să vă fie-atunci, curate.


Iisus, o pildă, le mai zise: „Ogorul, unui om, rodise. Omul acel – foarte bogat –


Grânarul vechi, am să îl stric Și-altele, mari, am să ridic. Putea-voi, astfel, strânge-n ele, Roada, din țarinile mele.


Apoi, la ucenici, Iisus, Aceste vorbe, le-a mai spus: „De viață, nu vă-ngrijorați, Gândindu-vă ce-o să mâncați, Sau ce-o să beți. De trup, la fel: Să nu vă-ngrijorați de el, Gândindu-vă ce-o să purtați Și ce anume-o să-mbrăcați.


Ce-o să mâncați sau ce-o să beți, Nicicând, voi să nu căutați, Iar mintea, nu vă frământați!


Vă vindeți tot! Pomană dați! Apoi, pungi noi, să căutați, Care, nicicând, nu se-nvechesc Și, pe vecie, dăinuiesc. Aceasta-i ceea ce vă cer; Comoara voastră e, în cer: De hoți, nu poate fi furată Și nici de molie mâncată.


Ispravnicul și-a zis: „Nu știu Ce am să fac, de n-am să fiu Ispravnic. Sapa, nu-i de mine; N-am să cerșesc, că mi-e rușine;


Un sfat, acuma, să vă dau: Cu-averi nedrepte, voi să știți, Prieteni, să vă dobândiți, Care, să vă primească-apoi, În corturi veșnice, când voi, Răpiți – de moarte – o să fiți.


Iisus a mai adăugat, După ce țintă, l-a privit: „De-un lucru doar, mai ești lipsit: Du-te de vinde tot ce ai Și-apoi, la cei săraci, să dai. Așa, o să-ți aduni, în cer, Comorile – atât îi cer! Când n-ai nimic a te mai ține Încătușat, hai după Mine!”


„Bine, rob bun și credincios” – I-a spus stăpânul, bucuros – „Puține lucruri, ai păzit, Dar, credincios, te-ai dovedit; De-aceea, tu ai să primești, Zece cetăți, să cârmuiești.”


„Cel care, două haine, are, Una s-o dea celui ce n-are! Cel ce mâncare-o fi având, S-o-mpartă cu cel ce-i flămând!” – A spus Ioan, norodului.


I-a scos afar’ și i-a-ntrebat: „Ce pot să fac? Ce-am de-mplinit, Ca și eu să fiu mântuit?”


Ascultători-au fost pătrunși, De aste vorbe, și străpunși De ele-n inimi, s-au simțit, Căci ziseră: „Noi am greșit! Dar ce să facem, fraților?”


Mereu, pe sfinți, să-i ajutați, Când, în nevoie, sunt aflați. De oaspeți, trebuie să știți, Ca, primitori, oricând, să fiți.


Îndeamnă-i pe bogații care, Al nostru veac, acum, îi are, Să nu se umfle de trufie Și să nu-și pună-n bogăție, A lor nădejde viitoare, Căci se vădește trecătoare; Ci să și-o pună-n Dumnezeu, Cel ce ne dă totul, mereu, Pentru a noastră bucurie.


Noi, fraților, am cunoscut Dragostea Lui, căci am văzut Că Și-a dat viața, pentru noi. Iar noi, la rândul nost’ apoi, Va trebui – să nu uitați! – Să ne dăm viața, pentru frați.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa