Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Luca 11:36 - Biblia în versuri 2014

36 Dacă ființa-ți este plină, Întotdeauna, de lumină, Fără a fi întunecată În plinătatea-i, de vreo pată, Trupul tău fi-va luminat, De parcă el ar fi aflat Sub raza unui sfeșnic, care Îl umple, cu lumina-i mare.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

36 Prin urmare, dacă tot trupul tău este plin de lumină, fără să aibă vreo parte întunecată, va fi întru totul plin de lumină, ca atunci când te-ar lumina o candelă cu lumina ei strălucitoare.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

36 Deci când corpul tău va fi total expus luminii, este ca atunci când ar beneficia de lumina unei lămpi mari aprinse.”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

36 Așadar, dacă trupul tău este luminos în întregime, fără nicio parte întunecată, va fi luminat totul, ca atunci când candela te luminează cu strălucirea ei”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

36 Astfel, dacă tot trupul tău este luminat, fără nici o parte întunecată, va fi luminat în întregime, ca atunci când făclia te luminează cu strălucirea ei.”

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

36 Așa că, dacă tot trupul tău este plin de lumină, fără să aibă vreo parte întunecată, va fi în totul plin de lumină, întocmai ca atunci când te-ar lumina o lampă cu lumina ei mare.”

Onani mutuwo Koperani




Luca 11:36
22 Mawu Ofanana  

Asculte și cel înțelept, Ca să devină mai deștept Îmbogățindu-și mult știința Și ascuțindu-și iscusința,


Este suflarea omului Ca o lumină-a Domnului Care-și strecoară-a ei văpaie Până adânc în măruntaie.


Aminte ia, la tot ce-ți spun: O candelă e sfatul bun, Lumină e învățătura. Îndemn, mustrare, sunt măsura Și calea vieții. Ocrotit


Pe orbi, pe drumul neumblat – În urmă – îi călăuzesc, Căci am să îi povățuiesc Doar pe cărări necunoscute Care de ei n-au fost bătute. Le voi preface în lumină, Întunecimea cea deplină, Iar căile cele cotite Au să le fie netezite. Acestea am să le-mplinesc Și nu o să îi părăsesc.


La lege și la mărturie!” Ascultați! Bine să se știe Că de nu veți răspunde-astfel, Zorii, peste poporu-acel, Nicicând nu au să mai răsară!


Să căutăm ca să Îl știm Pe Domnul! Căci El Se ivește, Asemeni zorilor. Sosește La fel ca ploile ce sânt, În primăvară, pe pământ!”


Iisus continuă: „Eu voi Asemăna pe acel care A-nvățat totul cu răbdare – Ce trebuie ca să se știe Despre acea Împărăție A cerului – cu-n gospodar Care va scoate, așadar, Din visterie, lucruri noi Și, de-o potrivă, vechi, apoi.”


Lumina care-a fost aprinsă, Nu este pusă sub obroc, Ci-n sfeșnic este al ei loc, Pentru că numai de pe masă, Lumină dă, celor din casă.


Ia seama dar, neîncetat: Lumina-n tine adunată, Să nu fie întunecată.


De Domnul, s-a apropiat Un Fariseu și, L-a rugat, Acasă, să îl însoțească Și, împreună, să prânzească. Iisus a mers la el, acasă, Și-apoi, s-au așezat, la masă.


Căci Dumnezeu, Cel care-a zis – Precum e, în Scriptură, scris – Luminii, ca „să lumineze Și, bezna, să o-ndepărteze”, În inimă, ne-a luminat, Ca noi să fim, neîncetat, În așa fel, încât, mereu, Lumina, de la Dumnezeu – Lumina cunoștinței Lui Și-a slavei Dumnezeului Care se află-n ceruri, sus – Să strălucească, în Iisus, Să-I lumineze a Sa față, Ca zorile, dând lumii, viață.”


Atunci, copii, n-o să mai fim Și nici nu o să mai plutim, Încoace-ncolo, tulburați Și, de învățături purtați – Prin viclenia unora Și șiretenia altora – Cari știu a folosi, din fire, Mijloacele de amăgire;


Cuvântul lui Hristos apoi, Cu toată-nțelepciunea-n voi, Vreau, din belșug, să se găsească, Și-n inimi, să vă locuiască. Necontenit, vă întăriți Și, între voi, vă sfătuiți Cu psalmi și cu cântări cerești – De laudă – duhovnicești, Cu mulțumiri, cântând, mereu, Pentru al nostru Dumnezeu.


Să știți dar voi, că hrana tare, E numai pentru omul mare, Cari judecă și care poate – Deprins fiind – de a socoate, Întotdeauna-n gândul său, Ce este bine și ce-i rău.”


Însă, acel ce-și adâncește Privirea și-apoi stăruiește În legea cea desăvârșită Care ne este dăruită – A slobozeniei, fraților – Fără a fi ascultător, Uituc – pentru că dovedește, Prin fapte, că o împlinește – Acela fi-va fericit, În lucrul său, necontenit.


Ci vreau să creșteți, ne-ncetat, În harul care v-a fost dat, În cunoștința Domnului Și a Mântuitorului Pe cari L-avem, în ceruri, sus, Adică în Hristos Iisus. În încheiere, am dorit Ca Domnul să fie slăvit, Acum, în anii care vin, Și-n vecii vecilor. Amin.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa