Luca 11:34 - Biblia în versuri 2014

³⁴ Ochiul e-a trupului lumină; De-i sănătos, îți va fi plină, De ea, ființa ta, întreagă. Dacă „lumina” ți-e beteagă, Întregul trup ți-e-ntunecat.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

³⁴ Ochiul este candela trupului tău. Când ochiul tău este sănătos, tot trupul tău este plin de lumină, dar când este rău, atunci trupul tău este plin de întuneric.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³⁴ Ochiul este organul care percepe lumina pentru tine. Dacă el este sănătos, corpul tău va recepta toată lumina cu care acesta vine în contact. Dar dacă ochiul tău este bolnav, corpul tău va primi numai întuneric.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³⁴ Candela trupului tău este ochiul. Când ochiul tău este limpede, tot trupul tău este luminos; însă dacă ochiul tău este rău, trupul tău este întunecos.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

³⁴ Cel care luminează trupul este ochiul tău. Când ochiul tău este limpede tot trupul tău este luminat, dar când este rău, şi trupul este întunecat.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³⁴ Ochiul este lumina trupului tău. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău este plin de lumină, dar, dacă ochiul tău este rău, trupul tău este plin de întuneric.

Luca 11:34 Mawu Ofanana

Geneza 19:11

Întreaga gloată ce era Afară și-a vrut a intra În casă, fost-a pedepsită Și cu orbire-a fost lovită.

Psalmi 119:18

Deschide-mi ochii să văd bine Legea venită de la Tine Și lucrurile minunate Care prin Lege ne-au fost date!

Psalmi 81:12

Și de aceea i-am lăsat Pradă a fi pornirilor Aflate-n inimile lor.

Proverbe 21:4

Priviri trufașe aruncate Și inimile îngâmfate E candela ce li s-a dat Răilor, plină cu păcat.

Proverbe 28:22

Pizmașul, grabnic, își sporește Avutul și se-mbogățește; Dar iute, lipsa va veni Și peste față-l va plesni.

Isaia 29:10

Pentru că Domnul a turnat Un duh care s-a arătat A fi un duh de adormire. Duhul venit-a peste fire Și-a-nchis ochii prorocilor, Precum și-ai văzătorilor.

Isaia 42:19

Cine e orb, ca robul Meu? Un sol, iată că trimit Eu. Cine e surd, asemeni lui? Orb, ca și robul Domnului, Ca prietenul lui Dumnezeu, Cine e, oare, întreb Eu?

Isaia 44:18

Ei de pricepere-s lipsiți Și nu-nțeleg. Le sunt lipiți Ochii, să nu poată să vadă, Și inima, ca să nu creadă Și să nu poată a alege Ce trebuie a înțelege.

Isaia 5:20

Vai, o să fie de oricine, Care numește „răul” „bine”, Iar „binele” – la rândul său – Are să îl numească „rău”! Vai, de cel care o să vină, Spunându-i negurii, „lumină” Și-apoi lumina, se vădește Că, „întuneric”, o numește! Vai o să fie – vă pot spune – De cei ce dau amărăciune Și, drept „dulceață”, o numesc!

Isaia 6:10

Fă inimile tuturor Să se-mpietrească. Ăst popor, Iată, ureche bună are, Dar fă-o ca să fie tare! Ai lor ochi, fă-i să nu mai vadă, Inima lor să nu Mă creadă, Să nu-nțeleagă ce e bine, Să nu se-ntoarcă înspre Mine, Pentru ca să-i tămăduiesc!”

Ieremia 5:21

„Ascultă dar, și ia aminte Poporule, care n-ai minte Și n-ai nici inimă, lipsit De văz și-auz deși-i vădit Că ai urechi, neîndoios, Și ochi, dar nu-ți sunt de folos!

Marcu 4:12

Eu, doar în pilde, le-am vorbit, Căci chiar de-aud, n-au auzit, Și chiar de văd, tot să nu vadă, Să nu-nțeleagă, să nu creadă; La Dumnezeu, să nu revină Ca să le ierte a lor vină.”

Marcu 7:22

Furt, gânduri rele, lăcomii, Înșelăciuni, hule, trufia, Ochiul cel rău și nebunia.

Marcu 8:18

Vederea voastră e slăbită, Încât chiar dacă ochi aveți, Cu toate-acestea, nu vedeți? Urechi aveți, dar n-auziți! Cum oare, nu vă amintiți

Luca 11:35

Ia seama dar, neîncetat: Lumina-n tine adunată, Să nu fie întunecată.

Fapte 13:11

Acum, mâna lui Dumnezeu, Are să te apese greu: O vreme, orb, vei rămânea Și soarele, nu-l vei vedea!” Din cer, o ceață-ntunecată Căzut-a peste el, îndată, De-a trebuit ca să găsească Pe cineva, să-l însoțească.

Fapte 2:46

Din Templu, zilnic, ei erau. Acasă, pâinile frângeau, Luând hrana, în curăție De inimă și bucurie.

Fapte 26:18

Căci tu le vei deschide-apoi, Ochii, să vadă și să vină, Din întuneric, la lumină; De sub Satana, să se smulgă, La Dumnezeu ca să ajungă. Crezând în Mine, fiecare Are să capete iertare, Pentru păcat; de-asemenea, Și părtășie vor avea, Cu toți cei sfinți, la moștenire.”

2 Corinteni 1:12

„Lauda noastră este dată, De mărturia arătată, De-al nostru cuget, ne-ncetat, Pentru că-n lume, ne-am purtat – Și mai ales, față de voi – Cu o sfințenie care-apoi, Vine din inimi ce-s curate Și cari, de Dumnezeu, sunt date, Pentru că nu ne-am bizuit Pe-nțelepciunea ce-a venit Din lume, ci pe harul care, Al nostru Dumnezeu îl are.

2 Corinteni 11:3

Însă, mă tem, acuma, iată, Când șarpele a reușit, Cu șiretlicul folosit, Pe Eva, să o amăgească, Să nu cumva să izbutească Să vă înșele și pe voi Și să vă-ntoarcă, înapoi, De la credința cea curată Ce, în Hristos, vă este dată.

2 Corinteni 4:4

A căror minte, dovedită Necredincioasă, e orbită, De dumnezeul cel pe care, Acum, al nostru veac îl are, Ca să nu vadă, luminând, Lumina blândă, izvorând Din Evanghelia lui Hristos – A Celui care, ne-ndoios, A fost, e, și va fi mereu, Chipul ce-L are Dumnezeu.

Efeseni 1:17

În rugăciune, tot mereu, Pe Dumnezeul Cel de Sus, Al Domnului Hristos Iisus – Pe Tatăl slavei – L-am rugat Ca să așeze, ne-ncetat, Duhul înțelepciuni-n voi Și al descoperiri-apoi, Prin cari să învățați, mereu, Cunoașterea lui Dumnezeu,

Efeseni 6:5

Voi robilor, să căutați, Stăpânii, să vi-i ascultați, Cu teamă și cutremur mare – Cu curăție, fiecare, În a sa inimă apoi – Cum de Hristos, ascultați voi.

Coloseni 3:22

De-asemenea, voi – robilor – Stăpânii, să vi-i ascultați, Nu doar atunci când vă aflați Aproape, sub a lor privire – Asemeni celor cari, din fire, Vor ca să placă omului – Ci voi, pe placul Domnului, Neîncetat, doresc să fiți, Pe-ai voști’ stăpâni, când îi slujiți. S-aveți o inimă curată, Ca unii care se arată Că-s temători de Dumnezeu.