Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Luca 10:20 - Biblia în versuri 2014

20 Totuși, să nu vă bucurați Că orice duh vă e supus, Ci pentru că acolo, sus, În cer, numele voastre-s scrise.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

20 Totuși, nu vă bucurați că duhurile vă sunt supuse, ci bucurați-vă că numele voastre sunt scrise în Ceruri!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

20 Totuși, să nu vă bucurați pentru că vi se subordonează demonii; ci bucuria voastră să fie motivată de faptul că numele voastre sunt scrise în cer.”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

20 Totuși, nu vă bucurați pentru aceasta – că vi se supun duhurile –, ci bucurați-vă pentru că numele voastre sunt scrise în ceruri!”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

20 Dar nu vă bucuraţi că vi se supun duhurile, ci bucuraţi-vă că numele voastre au fost scrise în ceruri.”

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

20 Totuși să nu vă bucurați de faptul că duhurile vă sunt supuse, ci bucurați-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri.”

Onani mutuwo Koperani




Luca 10:20
19 Mawu Ofanana  

Din cartea vieții, șterși să fie, Iar Dumnezeu să nu-i mai scrie Cu oamenii cari sunt vădiți Precum că sunt neprihăniți!


Păcatul lui e foarte mare! Dacă voiești, îi dă iertare! De nu Te învoiești, mai bine, Te rog, ca să mă ștergi, pe mine, Din cartea Ta, din al Tău scris!”


Cel ce-n Sion va fi aflat Sau în Ierusalim lăsat, Are a se numi drept „sfânt”, Printre toți cei de pe pământ.


Doamne, nădejdea cea pe care Neamul lui Israel o are! Cei ce Te părăsesc pe Tine Acoperiți sunt, de rușine.” „Cei care, de la Mine, cată – Necontenit – să se abată, Scriși au să fie, pe pământ, Că-L părăsesc pe Domnul Sfânt, Pe Cel care – din veșnicie – Este izvor de apă vie.”


„Iată că brațul Meu cel tare Va fi-mpotriva celor care, Minciuni doar, știu să prorocească Și știu ca să împărtășească Numai vedenii născocite, Ce sunt înșelăciuni vădite. Ei nu vor rămânea, mereu, Cu cei cari sunt popor al Meu. Ei n-au să fie scriși, astfel, În cărțile lui Israel Și n-au să intre-n țara lui, Cu oamenii poporului. În acest fel, veți ști că Eu Sunt Domn precum și Dumnezeu.


„În vremea ‘ceea, va apare Al vostru voievod, cel care, Drept Mihail, este chemat. Atunci, el se va fi-nălțat, Căci el, pentru al tău popor, Se-arată-a fi ocrotitor. Va fi un timp de strâmtorare. Necazul fi-va foarte mare, Precum n-a mai fost de când sânt Neamuri aflate pe pământ. Dar mântuit are să fie Poporul tău, când o să vie Vremea aceea. Negreșit, Are să fie mântuit Atunci, numai acela care, În carte, scris, numele-și are.


Iisus, la Sine, i-a chemat Pe ucenici. Puteri le-a dat, De-a scoate duhuri necurate Și boli de a fi vindecate. Ei, doisprezece inși, erau, Și pe Iisus Îl însoțeau.


Să știți că Fiul omului – Cum este scris – pe drumul Lui, Va merge, către al Lui țel. Dar vai va fi de omu-acel, Prin care, El este vândut!. Mai bine, nu s-ar fi născut!”


În Templu-arginți-a aruncat Iuda, și-apoi s-a spânzurat.


Pe tine-apoi, pe cari, mereu – La jug – tovarăș, te am eu, Te rog să dai ajutorare, Femeilor acelea, care, Cu mine-alături, au trudit, Când, Evanghelia, am vestit, Cu Clement și cu toți cei care Mi-au fost tovarăși, în lucrare, Având, în felu-acesta, parte De-ași scrie, în a vieții carte, Numele lor. Dragii mei frați,


Și de Biserica celor Care au fost întâi născuți Și cari, în ceruri, sunt trecuți, Înscriși fiind, de Dumnezeu – Acela care e mereu, Singur și drept Judecător – De duhurile tuturor Celor ce sunt neprihăniți Fiind făcuți desăvârșiți,


Când au văzut a ei urgie, Locuitorii care sânt Pe fața-ntregului pământ, Îndată i s-au închinat. În al lor număr au intrat Numai acei oameni anume, Cari nu-și aveau scris al lor nume, În cartea vieții – carte care, În stăpânirea Lui o are De când pământul s-a-ntrupat, Mielul, cari fost-a junghiat.


Fiara a fost, dar nu mai este. Vreau însă, să îți dau de veste, Că din Adânc ea va apare, Ca să se ducă la pierzare. Locuitorii care sânt Pe fața-ntregului pământ – Cari, numele, nu și-au avut, Înscrise, de la început, În cartea vieții – au să fie Mirați atunci când au să știe Că fiara nu mai e și-apoi, Că o să vină înapoi.


Apoi, pe morți, eu i-am zărit – Și mari și mici – stând în picioare, În fața jilțului cel mare. Și niște cărți au fost aduse, De-ndată, și, în față, puse. Încă o carte se vedea, Și cartea vieții era ea. Acestea toate-au fost deschise Și-apoi, pe baza celor scrise, În ele, și a faptelor, Întreg poporul morților A fost, atuncea, judecat.


Oricine, scris, n-a fost găsit În cartea vieții, negreșit, A fost, îndată, aruncat, În iazul cel, „de foc”, chemat.”


Nimic din ce este-ntinat, În ea, nu va mai fi intrat. Nimeni – care, în spurcăciuni Trăiește numai, și-n minciuni – Nu poate ca să intre-n ea. Voie să intre, vor avea Cei însemnați numai, pe care – Mielul – în cartea vieți-i are.”


Iată răsplata ce-o primește Acela care biruiește: În haine albe, o să fie El, îmbrăcat, pentru vecie. Din cartea vieții, n-am să șterg Numele Său, ci am să merg Ca să-l mărturisesc, mereu, Apoi, față de Tatăl Meu Și față de-un întreg popor, Cari este al îngerilor.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa