Luca 10:15 - Biblia în versuri 2014

¹⁵ Tu Capernaume, crezi chiar, Că pân’ la cer, vei fi-nălțat? Te-nșeli, căci fi-vei dărâmat! În locuința morților, Pogori, oraș ne-ascultător!

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁵ Iar tu, Capernaume, vei fi înălțat oare până la cer? Nu, ci vei coborî până în Locuința Morților!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁵ Oare tu, Capernaum, (crezi că) vei fi înălțat până la cer? Nu! Vei fi coborât până în locuința morților.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁵ Și tu, Cafárnaum, oare vei fi înălțat până la cer? Până în iad te vei prăbuși.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

¹⁵ Şi tu, Capernaum, oare vei fi înălţat până la cer? Până în sălaşul morţilor te vei prăbuşi.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁵ Și tu, Capernaume, vei fi înălțat oare până la cer? Vei fi coborât până în Locuința morților.

Luca 10:15 Mawu Ofanana

Geneza 11:4

„Haideți, cetate să zidim, Și-un turn cari cerul să-l învingă, Cu al său vârf, să îl atingă” – S-au îndemnat – „s-avem un nume, Să nu fim risipiți în lume!”

Isaia 5:14

De-aceea, împotriva lor, Și locuința morților Își va deschide a ei gură Și-și va lărgi, peste măsură, Gâtlejul, ca să se pogoare În ea, tot ce avea sub soare Sionul: a lui măreție, Neprețuita-i bogăție Și lumea sa gălăgioasă, Veselă, mândră și făloasă.

Ieremia 51:53

Chiar dacă Babilonul are Până la ceruri ca să zboare, Chiar dacă cetățuia lui Atinge-naltul cerului Încât în ea nu va putea Ca să pătrundă nimenea, Și-atuncea el va fi lovit, Pentru că am să îi trimit Pustiitorul” – Domnul zice – „Și îl voi face ca să pice…”

Езекиел 26:20

Atunci în groapă te pogor, Cu toți aceia care mor Și te voi duce – bunăoară – La oamenii de-odinioară. În al adâncului pământ – Unde singurătăți doar sânt, Ce dăinuie o veșnicie – Și al tău loc are să fie, Ca să nu mai fi construită, Să nu ajungi iar locuită Și-astfel, nicicând să nu mai fii În țara celor ce sunt vii.

Езекиел 31:18

Cu cine, oare, ai putea Tu, să fii pus, alăturea, Dintre copacii înălțați Care sunt în Eden aflați? Dar totuși, fi-vei aruncat Ca și cei care s-au aflat În al Edenului ținut Și-n acest fel vei fi căzut În al adâncului pământ, Cu cei care-mprejur nu sânt Tăiați, și cu cei ce-s pieriți, Fiind de sabie loviți. Iată dar, ce e Faraon – Cari în Egipt este pe tron – Cu toți cei cari îl însoțesc Și împrejuru-i se găsesc” – A zis Acel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu.

Езекиел 32:18

Îmi zise: „Fiu al omului, Plânge pentru mulțimea care Țara Egiptului o are. Apoi, aruncă-o și pe ea Și-aruncă-le, de-asemenea, Pe fiicele neamurilor Puternice, căci locul lor E-n adâncimile pe care Fața pământului le are. Să le arunci dar, bunăoară, La cei ce-n groapă se pogoară!

Езекиел 32:20

În felu-acesta au să cadă Printre cei dați sabiei pradă. Aceasta vă e soarta, iată, Căci sabia vă este dată. Egiptul să îl doborâți Și în mormânt să-l pogorâți, Cu toți cei care se vădesc Că în al lui sân locuiesc!

Езекиел 32:27

Ajuns-au la sfârșit de drum Și sunt culcați cu toți, acum, Lângă cei cari sunt arătați Că împrejur nu sunt tăiați. În felu-acesta se adună Ca să se afle împreună Cu toți vitejii ce-au căzut În vremile ce au trecut. În locuința morților, Ajuns-au cu armele lor. Sub cap au săbii așezate, Iar ale lor păcate, toate, Și relele înfăptuite, De-ale lor oase sunt lipite, Căci vitejia ce-o aveau, Groaza în lume-o răspândeau.

Obadia 1:4

Dar chiar dacă tu ai fi pus Precum e vulturul de sus, Dacă la cer te-ai fi urcat Și printre stele așezat Ți-ar fi fost cuibul, ne-ndoios, De-acolo, tot te-aruncam jos” – A glăsuit Domnul. „Cumva,

Matei 10:28

Nu vă speriați de cei ce vor Ucide trupul, ci de Cel Care, suflet și trup – la fel – E în măsură să le piardă Și, în gheenă, să le ardă.

Matei 11:23

Tu Capernaume, crezi chiar Că pân’ la cer vei fi-nălțat? Află că fi-vei dărâmat! Căci dacă ar fi fost văzute Minunile ce-au fost făcute În tine, de către acei Locuitori ai Sodomei, Și azi, cetate-ar exista.

Matei 4:13

În felu-acesta, a venit Din Nazaret, și-a locuit În Capernaum – lângă mare – Unde-i ținutu-acel care Lui Zabulon îi este dat Și lui Neftali. El a stat,

Luca 13:28

Va fi un plâns sfâșietor Și o scrâșnire-a dinților, Când, pe Avram, o să-l zăriți, Isac și Iacov – însoțiți De toți prorocii Domnului – Stând în Împărăția Lui, La masă; iar, cât despre voi, Afară, scoși, veți fi apoi.

Luca 16:23

În locuința morților, A suferit îngrozitor, Fiind, într-una, chinuit. Din întâmplare, a privit În sus, și-n ‘naltul cerului, Văzu pe-Avram și-n sânul lui, Pe Lazăr – cel care ședea, La ușa sa, pe când trăia.

Deuteronom 1:28

Atunci, de ce să ne suim? Cu ei, ca să ne războim? Dar frații noștri ne-au muiat Inima, când au cuvântat: „Poporul țării – ca măsură – Este mai mare, la statură. Cetățile ce le-a durat, Până la cer, s-au înălțat. Între ai ei locuitori, Sunt și ai lui Anac feciori.”

2 Petru 2:4

Căci Dumnezeu nu i-a cruțat Pe îngeri, ci i-a aruncat, Pe cei care-au păcătuit, Jos, în Adânc. I-a pedepsit Chiar și pe ei, căci sunt legați, Cu lanțuri, stând înconjurați De întuneric, la păstrare, Până veni-va vremea-n care, El o să facă judecată.