Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Luca 1:78 - Biblia în versuri 2014

78 Și-o datorăm Domnului, care, Ne-a dat atâta îndurare. În urma ei, ne-a cercetat Soarele Său, ce s-a-nălțat

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

78 datorită milei nemărginite a Dumnezeului nostru, în urma căreia va veni în ajutorul nostru Soarele din înălțime,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

78 grație îndurării și milei Dumnezeului nostru. Iar salvarea va veni la noi ca soarele atunci când răsare în zori.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

78 prin iubirea îndurătoare a Dumnezeului nostru cu care ne va vizita Cel care Răsare din înălțime,

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

78 prin iubirea milostivă a Dumnezeului nostru, cu care ne-a cercetat Răsăritul cel de sus,

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

78 datorită marii îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne-a cercetat Soarele care răsare din înălțime,

Onani mutuwo Koperani




Luca 1:78
19 Mawu Ofanana  

Să-Ți amintești de-a Ta-ndurare, De bunătatea Ta cea mare, Căci pe vecie dăinuiesc.


Știu, o Odraslă o să vină, Chiar din a lui Isai tulpină, Căci a lui rădăcină, iar, Are să deie un Vlăstar.


Pe orbi, pe drumul neumblat – În urmă – îi călăuzesc, Căci am să îi povățuiesc Doar pe cărări necunoscute Care de ei n-au fost bătute. Le voi preface în lumină, Întunecimea cea deplină, Iar căile cele cotite Au să le fie netezite. Acestea am să le-mplinesc Și nu o să îi părăsesc.


Din cerul Tău, Tu să privești Către pământ, ca să zărești Al Tău locaș sfânt și slăvit. Dar unde s-o fi risipit Râvna care cu Tine sta Și-asemenea puterea Ta? Al inimii Tale fior, Cu șirul îndurărilor Nenumărate, de la Tine, Nu se arată, pentru mine.


„Toată-ndurarea Domnului Și-asemenea faptele Lui – Ce-au fost făcute pentru noi, Eu am să le vestesc apoi. Voi spune ce bun a fost El Cu casele lui Israel, Căci arătat-a îndurare Și dragoste nespus de mare.


Ascultă Iosua, tu care Ești așezat drept preot mare. De-asemenea, vor asculta Și cei aflați în fața ta, Căci ei, tovarăși, se vădesc Și-n a ta slujbă te-nsoțesc. În vremea ce o să sosească, Ei, semne, au să se vădească, Atunci când voi aduce Eu, Odrasla Mea, pe Robul Meu.


Cununa, când i-o dăruiești, În felu-acesta să-i vorbești: „Ascultă ce-a spus Cel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Un om cari o să se numească „Odraslă”, o să odrăslească Foarte curând, din locul lui, Spre-a zidi Templul Domnului.


„Dar pentru cel care se teme De al meu Nume-n orice vreme, Va răsări deasupra firii Doar Soarele neprihănirii. Tămăduirea – veți vedea – Sub aripa Lui va ședea. Atuncea, voi o să ieșiți Și bucuroși o să săriți Asemenea vițeilor Care-au ieșit din grajdul lor.


Iată, privesc pe-al vremii drum Și îl zăresc, dar nu acum – Aproape – ci în depărtare. Eu văd, din Iacov, cum răsare O stea ce urcă peste fire. Văd un toiag de cârmuire Care-a ieșit din Israel. Străpunge-va Moabul El, Și îi va prăpădi – să știi – În urmă, pe-ai lui Set copii.


Atât de mult, Domnu-a iubit Lumea, încât, a dăruit, Pe Fiul Său, ca-n acest fel, Oricine crede-va în El, Din viața cea vremelnică, Să treacă-n viață veșnică.


De-aceea zic: „Deșteaptă-te Tu, care dormi, și scoală-te, Dintre cei morți, căci luminat, Vei fi tu, de Hristos, îndat’.”


Martor îmi este Dumnezeu, Că vă iubesc, pe toți, mereu – Cu o iubire de nespus – În Domnul nost’, Hristos Iisus.


„Dacă-n Hristos, cumva, apare, În rândul vostru, o-ndemnare, Sau dacă e vreo mângâiere, Pe care dragostea o cere, Sau dacă e o legătură A Duhului, sau o măsură De milostenie și-ndurare,


Deci, voi care, de Dumnezeu, Ați fost aleși să fiți mereu, Sfinți și iubiți, să învățați, Necontenit, să vă-mbrăcați, Cu inimi pline de-ndurare, Cu bunătate, cu răbdare, Cu o smerenie dovedită Și o blândețe nesfârșită.


Cuvântul prorociei, noi, Tare-l avem făcut; iar voi, E bine că îl ascultați Și că, la el, seama, luați, Ca la lumina minunată În loc întunecos aflată, Cari strălucește, ne-ncetat, Pân’ ce, de ziuă, s-a crăpat, Și până în a voastră viață, Luceafărul de dimineață – În inimi – o să vă răsară;


Acela cari, în lume, are O bogăție foarte mare – Și-l vede pe fratele său, Că-i în nevoie și-i e rău – Iar inima și-o va închide, Fără ca, mâna, a-i întinde, Cum va rămâne – întreb eu – În dragostea lui Dumnezeu?


Eu sunt Iisus! Iată că Eu Trimis-am, pe îngerul Meu, Către Biserici să vorbească Și astfel, să adeverească Aceste lucruri, ce-au să vină. Sunt, a lui David, Rădăcină, Sămânța Lui. Iată, sunt Eu, Luceafărul care, mereu, Răsare peste-a lumii față, În fiecare dimineață.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa