Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Luca 1:17 - Biblia în versuri 2014

17 Va merge-n fața Domnului, În duhul și puterea lui Ilie, spre-a putea, apoi, Ca să întoarcă înapoi, Inimile părinților, Spre fiii și fiicele lor; Ne-ascultătorii, la umblare Pe-a înțelepților cărare, Precum cei ce-s neprihăniți, Ca astfel – bine pregătiți – Să fie toți ai Domnului, Într-un norod, pe voia Lui.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

17 Va merge înaintea Domnului, în duhul și în puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile taților spre copii, iar pe cei neascultători să-i întoarcă la înțelepciunea celor drepți, ca să pregătească Domnului un popor gata pentru El.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 Va merge înaintea Lui într-un mod asemănător spiritului și autorității lui Ilie, cu scopul refacerii relațiilor între părinți și copii. Va readuce pe cei sfidători la modul înțelept de viață al celor corecți, pregătind astfel poporul pentru Iahve.”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 El va merge înaintea lui cu duhul și puterea lui Ilíe pentru a întoarce inimile părinților către copii și pe cei rebeli la înțelepciunea drepților, pentru a pregăti Domnului un popor desăvârșit”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

17 El va merge înaintea lui cu duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre copiii lor, iar pe cei neascultători la înţelepciunea celor drepţi, ca să-I întocmească Domnului un popor pregătit.”

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul și puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților la copii și pe cei neascultători, la umblarea în înțelepciunea celor neprihăniți, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.”

Onani mutuwo Koperani




Luca 1:17
38 Mawu Ofanana  

În Galaad, a locuit Un om ce-a fost de neam Tișbit Și cari, Ilie, s-a chemat. Ilie-a mers la împărat Și lui Ahab astfel i-a spus: „Viu este Domnul Cel de Sus, Al cărui slujitor sunt eu, Că doar după cuvântul meu, În acești ani nu va fi rouă Și nici nu are să mai plouă.”


„Nu eu, ci tu chiar ai adus Nenorociri, peste popor. Tu te închini, idolilor! Tu și cei care se găsesc În casa ta, lui Baal slujesc! Pe Domnul, când L-ai părăsit, Poporul l-ai nenorocit!


Ilie, la Ahab, s-a dus, Făcând precum Domnul a spus. Ahab, când l-a văzut că vine, La întrebat: „Ce vrei cu mine, Vrăjmașule? M-ai urmărit, Încât și-aicea m-ai găsit?” Ilie-a zis: „Te-am căutat Și iată-acum că te-am aflat. Prea bine știu că te-ai vândut Și numai rău tu ai făcut, În fața Domnului, mereu.


În fața lui, când a sosit, În felu-acesta a vorbit: „La Bal-Zebub – la cel pe care Drept dumnezeu, Ecronu-l are – Soli ai trimis, voind astfel, Să afli ce-ți va spune el, Deși în țară, tot mereu, Se află Domnul Dumnezeu. Pentru că astfel te-ai purtat, Nu vei mai coborî din pat, Căci moartea te va fi răpus.”


Iată ce rugăminte am Azi, Dumnezeu al lui Avram, Al lui Isac precum la fel Ești Domn și al lui Israel: Pornirile poporului Cari azi sunt în inima lui, Să le faci, Doamne, ca să ție De-acum și până-n veșnicie. Gândul cel bun să îl sporești Și inima să-i întărești Ăstui popor, mereu, în Tine, Și pe a Ta cale îl ține.


Poporul – și-al său împărat – În acea zi, s-au bucurat, Pentru că Domnul a făcut Ca parte ei să fi avut De voie bună. Toate-aceste S-au petrecut fără de veste.


Tu, rugăciunile rostite De cei aflați în suferință, Le-asculți mereu, cu-ngăduință. Din cerul Tău, spre ei, privești Și-n inimă îi întărești. Îți pleci urechea către ei,


Frica de Domnul – e știut – E-a-nțelepciunii început, Iar toți cei care o păzesc, O minte zdravănă vădesc, Pentru că slava Domnului Ține în veacul veacului.


Să nu fie precum erau Ai lor părinți pe când trăiau, Deci un neam rău ce s-a vădit, Întotdeauna, răzvrătit, Având o inimă slăbită Și de puteri secătuită Și-un duh ce se-arăta mereu, Necredincios lui Dumnezeu!


Toți cei cu duhul rătăcit, Pricepere vor fi găsit, Iar toți cei care se vădeau Că de cârtit se ocupau, Atuncea fi-vor în măsură Să capete învățătură.”


„Tocmai de-aceea, Israel, Să știi că am să-ți fac la fel Și-atuncea să te pregătești, Pe Dumnezeu, să-L întâlnești!


Acuma însă, dacă vreți Cu dinadins să-nțelegeți, Aflați: Ioan este Ilie, Cel care trebuia să vie!


„Nu poți să iei femeia asta, Fiindcă ea este nevasta Lui Filip – frate-tău!” Astfel, Despre Irodiada, el Vorbise, și știa oricine – Chiar și Irod – că nu e bine Să-i fie soață, când soț are.


Aproape este!” El fusese Acela despre cari spusese Isaia-n a lui prorocie: „Glasul ce strigă în pustie: „Pregătiți calea Domnului, Și neteziți cărarea Lui!”


Ținuta sa era umilă: O haină din păr de cămilă, Iar peste mijloc o curea. Numai lăcuste folosea, Și miere, ca să se hrănească.


Pe mulți fii, ai lui Israel, La Domnu-i va întoarce el.


Tu, pruncule, ai fost chemat Să fii proroc al Domnului. Vei merge, înaintea Lui, Cărarea, să Îi pregătești,


Ei, nu din sânge, sunt făcuți, Nici de vreun om n-au fost născuți, Căci nu sunt după voia firii, După dorința omenirii, Ci ei au fost și sunt, mereu, Născuți din Tatăl, Dumnezeu.


Lucrul acesta s-a-mplinit; De-aceea, am mărturisit, Căci am văzut! Iar El – zic eu – Îi este Fiu, lui Dumnezeu!”


Voi înșivă, martori, sunteți, C-am zis: „Hristosul, nu sunt eu, Ci sunt trimis de Dumnezeu Spre-a merge înaintea Lui”.


După vedenia cerească, Grabnic, trimis-am după tine, Iar tu făcut-ai foarte bine, Că ai venit. Noi așteptăm, Nerăbdători, să te-ascultăm. Ce ai, din partea Domnului, Te rog, acuma, să ne spui. Deci, Domnul ce ți-a poruncit?”


Vrând să-Și arate bogăția Și slava Lui și veșnicia Apoi, în niște vase care Făcute-s pentru îndurare – Mai dinainte pregătite – Și, pentru slava Lui, gătite? (În ceea ce mărturisesc, Să știți că, despre noi, vorbesc.)


Este nevoie, totodată, Ca Tatălui să-I mulțumiți, Căci ați ajuns învredniciți Să aveți parte – fraților – De moștenirea sfinților, Care se află în lumină Și, peste voi, are să vină.


Deci, dacă cineva voiește – Și-n urmă, se și curățește – Va fi un vas bun de cinstit, Un vas care a fost sfințit, Un vas folositor, pe care, Al său Stăpân, în casă-l are, Și cari, destoinic, se vădește, Când lucruri bune-nfăptuiește.


Voi, însă, sunteți socotiți, Drept o aleasă seminție, O-mpărătească preoție; Sunteți un neam de oameni, sfânt, Poporul cari, de pe pământ, Chiar Dumnezeu l-a câștigat, Să fie-al Lui, neîncetat. Mereu, voi trebuie să știți, Ca lumi-ntregi să îi vestiți, De lucrurile minunate, Pe care, să le facă, poate, Acela care v-a chemat, Din hăul cel întunecat – Din bezna cea de spaime plină – La minunata Sa lumină;


Deci copilașilor, acum, Rămâneți dar, pe al Său drum – Rămâneți, tot mereu, în El – Căci doar așa – în acest fel – Putea-vom avea îndrăzneală – Lipsiți fiind de vreo sfială – Atunci când se va arăta El, iarăși. Doar așa vom sta, În fața Lui; asta ne ține, Spre a nu fi dați de rușine Și-apoi, să fim îndepărtați, De fața Lui, dragii mei frați.


Eu, niște jilțuri de domnie, Apoi, în urmă, am văzut. Acelora cari au șezut Pe ele, li s-a dat, îndată, Dreptul de-a face judecată. Mai multe suflete erau, Acolo. Ele se vădeau Precum că sunt ale celor Ce și-au păstrat credința lor Și cărora li s-a tăiat Capul, căci nu s-au lepădat, De mărturia lui Iisus, În nici un fel, și-au ținut sus – Oricând și-n orice loc – mereu, Cuvântul de la Dumnezeu. Erau și ale celor care Nu îi aduseră-nchinare Nici fiarei, nici icoanei ei Și n-au vrut oamenii acei Ca să-i primească semnul dat, Pe braț sau frunte, așezat. Aceștia, toți, au biruit, Au înviat și au domnit, Cu Domnul nost’, Hristos Iisus, Așa precum fusese spus, Ani mulți – în număr de o mie – În sfânta Lui Împărăție.


În urmă, Samuel s-a dus În fața lor și-astfel, le-a spus: „Să strângeți dar, în graba mare, A lui Israel adunare, La Mițpa, unde – pentru voi – Eu am ca să mă rog apoi, Lui Dumnezeu.” Toți au făcut


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa