Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Luca 1:15 - Biblia în versuri 2014

15 Căci mare, el va fi, mereu, Privit, de Domnul Dumnezeu. De vinuri, trebuință n-are; Iar băuturi amețitoare, Nicicând, el nu va fi băut. De Duhul Sfânt, va fi umplut – Cum Domnul a găsit cu cale – Din pântecele mamei sale.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

15 căci el va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea niciodată vin, nici băutură tare și va fi umplut de Duhul Sfânt încă din pântecul mamei lui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

15 El va fi mare înaintea lui Iahve. Nu va consuma nici vin, nici vreo altă băutură alcoolică; și se va umple de Spirit Sfânt înainte de a se naște.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

15 căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea nici vin și nici altă băutură tare și va fi umplut de Duhul Sfânt chiar din sânul mamei sale

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

15 fiindcă va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea vin, nici altă băutură şi se va umple de Duh Sfânt încă din pântecele mamei sale.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

15 Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură amețitoare, și se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale.

Onani mutuwo Koperani




Luca 1:15
22 Mawu Ofanana  

Din tine, face-voi neam mare. Vei fi o binecuvântare – Un nume mare-ți va fi dat Și fi-vei binecuvântat.


Mâna ta dreaptă!” El n-a vrut, Spunându-i: „Fiule-am știut Cum că Manase e acel Care-i mai mare. Însă el – Decât frate-său – o să fie Mai mic. În vremea ce-o să vie, Ei fi-vor cete de popoare – Cel mic, însă, va fi mai mare.”


Pe tine-n fața tuturor, Neîncetat, te-am însoțit. Vrăjmașii ți i-am risipit, Iar numele ți-am înălțat, Voind să fie așezat În rândul tuturor cei cari, Peste pământ, au fost mai mari.


Tu ne dai slava, bogăția. Tu ai puterea și tăria, Iar mâna-Ți poate să mărească – Și-asemenea, să întărească – Acele lucruri care sânt În ceruri, sus, sau pe pământ.


Din pântecele mamei mele, M-ai scos Tu, Doamne și, de rele – Sau de vreo grijă – m-ai ferit, La al ei sân adăpostit.


„Până când nici nu te-ai născut, Află că Eu te-am cunoscut. Nici nu erai încă-ntocmit, În pântece, când te-am găsit Că pentru planul Meu ești bun Și-am vrut deoparte să te pun Ca să te fac proroc al lor, Adică al neamurilor.”


„Nu bem!”– răspunseră îndată – Căci tu să știi că al nost’ tată – Cari, Ionadab, este chemat Și din Recab s-a întrupat – Să nu bem vin, ne-a poruncit Și-n felu-acesta ne-a oprit De a bea vin atât pe noi, Cât și pe-ai noști’ urmași apoi.


„Să știi că nu vă e permis – Nici ție și de-asemenea, Nici fiilor tăi – de a bea Vinuri, defel; sau vreo licoare Sau băuturi amețitoare Atuncea când o să intrați, În cort. Deci seama să luați Și, tot mereu, atenți să fiți, Dacă nu vreți ca să pieriți! Această lege – pentru voi, Și pentru cei care, apoi, Pe urma voastră au să vie – Veșnică trebuie să fie!


Atunci, Domnul oștirilor Va ocroti al lor popor, Iar pietrele ce-s pregătite – De praștie – vor fi zdrobite. Vor bea, vor face gălăgie Exact așa precum se știe Că fac cei cari sunt amețiți De vin, și plini vor fi găsiți, Asemenea unui pahar De jertfă, sau ca un altar Cu colțurile încărcate De jertfele ce au fost date.


O pricină de veselie Îți dăruie nașterea lui – Și ție și norodului –


Adevărat vă spun, căci cei Născuți vreodată din femei, Decât Ioan, n-au fost mai mari. Să știți, însă, că acel cari – În ceruri – este cel mai mic, Mai mare-i decât el. Vă zic,


Nici n-a mâncat, nici n-a băut Ioan, și-ați zis: „Drac a avut”.


Ioan era lumina trează, Care, puternic, luminează, Iar voi, cu toți, ați vrut să fiți, De-a lui lumină-nveseliți.


În felu-acesta, imediat, De Duhul Sfânt, ei s-au umplut Și-apoi, cu toți-au început – Cum le da Duhul, să vorbească – În alte limbi, să glăsuiască.


Însă, când Tatăl Cel de Sus – Cari m-a ales și-apoi, m-a pus Deoparte, spre a fi chemat, Prin harul Său cel minunat, Pe când nici nu m-am fost născut, Ci doar în pântec m-a avut Măicuța mea – găsi că-i bine,


Să nu vă prindă-n mreaja lui, Vinul, ca să vă îmbătați, Căci acest lucru – nu uitați – Este chemat „destrăbălare”. Fiți plini de Duh dar, fiecare.


Domnul, îndată, l-a chemat, Pe Iosua și i-a vorbit: „De azi, încep Eu, negreșit, Să te înalț, să vadă bine Poporul tot, că sunt cu tine, Așa precum am fost mereu, Pe lângă Moise, robul Meu.


Atuncea, Domnul l-a-nălțat, Pe Iosua. L-a ridicat, Față de-ntregul Israel, Încât, toți s-au temut de el, Și-aceiași teamă, negreșit, Ca și lui Moise, i-au nutrit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa