12 Apoi, a fost jertfa adusă Drept ardere de tot, și pusă În fața lui Aron. Pe dată, Aceasta fost-a-njunghiată, Iar fiii săi au adunat Sângele ei, pe cari l-au dat, Tatălui lor. El a stropit Apoi, cu sângele primit, Altarul. Când a terminat,
12 Apoi a înjunghiat animalul care urma să fie ars integral. Fiii lui Aaron i-au adus sângele; iar el l-a stropit pe altar și pe toate părțile (laterale ale) acestuia.
Aron, atuncea, a vorbit: „Ei și-au adus – căci aveau știre – Jertfele lor de ispășire, Precum și arderea de tot, În fața Domnului. Nu pot Să știu, acum, dacă e bine – După ce s-a-ntâmplat cu mine, După tot ceea ce-am pățit – Dacă mai este nimerit Să fi mâncat, cu bună știre, Azi, jertfa pentru ispășire. De-aceea, te-ntreb frățioare: Crezi tu că era bine oare, Ca să mănânc, în fața Lui – Adică-n fața Domnului?”
Apoi, sângele de vițel, De ai săi fii, a fost luat, Iar ei, tatălui lor, l-au dat. În sângele vițelului, El și-a-nmuiat degetul lui Și-a uns coarnele de pe-altar Așa precum se cere, iar Restul de sânge adunat – Când a sfârșit – a fost vărsat, La poalele altarului.
Trăiți în dragoste apoi, Cum ne-a iubit Hristos, pe noi, Încât, pe Sine, El S-a dat, Spre a plăti al nost’ păcat, Asemenea unui „prinos, Drept jertfă, de un bun miros”, Adusă pentru Dumnezeu.