A opta zi, omul să ia, Doi mielușei; de-asemenea, Va mai lua o oaie care Numai un an de zile are. Mieii și oaia – să se știe – Fără cusur doresc să fie. Iar dintr-o efă de făină, Cu trei zecimi, el să mai vină, Căci floarea de făină are Dată a fi, dar de mâncare, Cu untdelemn amestecat. Ulei mai trebuie luat – Un log (adică un pahar) – Să însoțească acest dar.
A opta zi când o să fie, Cu-aceste lucruri, el să vie Și pentru curățirea lui, O să le dea preotului. Aceste lucruri vor fi date La ușa cortului. Luate Vor fi, din mâna omului, Acolo-n fața Domnului.
A opta zi când o să fie, Iată cum trebuie să vie: După putință, omu-acel Să ia doi pui de porumbel Sau poate două turturele. Să ducă păsările-acele, Apoi, la ușa cortului Și să le dea preotului.
A opta zi când o să fie, Femeia trebuie să știe Să procedeze-n acest fel: Să ia doi pui de porumbel Sau poate două turturele. Să ducă păsările-acele, Apoi, la ușa cortului Și să le dea preotului.
Timp de o săptămână-apoi, Opriți sunteți a ieși voi, Din ușa cortului numit „Al întâlnirii”. Hărăzit E acest timp, de așteptare, Pentru a voastră închinare, În slujbă, pentru Dumnezeu.
Când va veni a opta zi, La preot, omul se va duce. O jertfă, el îi va aduce Atunci, la ușa cortului, Cum cere curățirea lui. Va trebui să ia cu el, Atunci, doi pui de porumbel, Sau poate două turturele.
Când s-a sfârșit acel Sabat Și-al nopții văl s-a ridicat Spre-ntâia zi din săptămână, Două femei urcară până La locul unde, îngropat, A fost Iisus. L-au căutat – Atunci – Maria, însoțită Tot de Maria – cea numită Și Magdalina. S-au speriat, Simțind, când s-au apropiat,