Levitic 8:7 - Biblia în versuri 20147 Cu hainele ce le-a făcut Mai înainte, i-a gătit, Așa cum Domul a dorit. Aron avea tunica lui Și mantia efodului. Apoi, cu brâul, l-a încins, Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească7 L-a îmbrăcat pe Aaron cu tunica, i-a înfășurat brâul în jurul mijlocului, l-a îmbrăcat cu mantia, a pus pe el efodul și l-a înfășurat cu brâul efodului, țesut cu măiestrie, legând astfel efodul de el. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 20187 L-a îmbrăcat pe Aaron cu haina lungă, i-a strâns-o aproape de corp la mijloc folosind centura, l-a îmbrăcat cu pelerina, a pus pe el tunica și l-a echipat legându-i centura acesteia. Tunica era țesută artistic. Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 20207 A pus tunica pe Aaròn, l-a încins cu brâul, l-a îmbrăcat cu mantia și a pus pe el efodul, pe care l-a strâns cu brâul efodului cu care l-a îmbrăcat. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu7 A pus tunica pe Aaron, l-a încins cu brâul, l-a îmbrăcat cu mantia și a pus pe el efodul, pe care l-a strâns cu brâul efodului cu care l-a îmbrăcat. Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 19317 Și a pus pe el cămașa și l‐a încins cu brâul și l‐a îmbrăcat cu mantia, și a pus efodul pe el și l‐a încins cu cingătoarea țesută cu măiestrie a efodului, și a legat efodul de el. Onani mutuwo |
Iată ce haine, așadar, Ei au să facă: un pieptar; Apoi efodul o să fie Făcut; de-asemeni, o mantie, Precum și-o tunică, lucrată Doar la gherghef; ea e urmată Apoi, de-o mitră, după care, Brâul e ultima lucrare. Aron și-ai săi feciori să fie Gata să Îmi slujească Mie, Fiind ca preoți așezați, În haine sfinte-nveșmântați.
Vin și aduc celor pe care, Drept întristați Sionu-i are, Cununa cea împărătească, Cu care să-și împodobească Ale lor capete plecate Cari cu cenușe-s presărate. Ei n-au să plângă, pe vecie. Un untdelemn de bucurie, În locul plânsului le dau Și-a lor tristețe am s-o iau. În locul duhului mâhnit, Un strai de laudă-au primit, Ca „terebinți”, pe-ntinsul firii, Să fie, „ai neprihănirii” Și-apoi „un sad al Domnului, Spre a sluji spre slava Lui”.
Atunci când vor intra cu toți, În locul sfânt, cei ce-s preoți N-o să mai trebuiască, iară, În curtea cea de dinafară Să iasă, căci hainele lor – Pe cari în timpul slujbelor Le folosesc – vor fi lăsate, Mereu, în locu-acela, toate, Pentru că ale lor veșminte Nu-s simple haine, ci sunt sfinte. Alte veșminte au să-și pună Atunci când oameni se adună Și au să meargă-n fața lor, În curtea ce-i pentru popor.”