Să-l junghii și să se adune Sângele lui. Apoi cu el, Vei proceda în acest fel: Urechea dreaptă așadar, A lui Aron, e necesar Unsă a fi, pe vârful ei, Cu sânge de berbec. Să-i iei Pe fiii săi și fă la fel, Precum făcut-ai și cu el. Apoi, pe degetul lor mare Aflat la mâini și la picioare – Din partea dreaptă deci – să pui Din sângele berbecului. Cu sângele rămas, te duci Pân’ la altar și te apuci Să dai ocol altarului Și să stropești în jurul lui.
Levitic 8:23 - Biblia în versuri 201423 A fost, de-ndat’, berbecu-acel, De către Moise. Apoi el, Cu sângele berbecului, L-a uns pe-Aron – fratele lui – Așa precum a fost cerut: Urechea dreaptă la-nceput – Pe vârful ei – degetul mare Al mâinii drepte, după care Degetul mare-a fost și el – De la piciorul drept – la fel, Cu sânge uns. Când a sfârșit, Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească23 Moise l-a înjunghiat, a luat din sânge și a uns lobul urechii drepte a lui Aaron, degetul mare al mâinii lui drepte și degetul mare al piciorului său drept. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 201823 Moise l-a înjunghiat, a luat din sângele acestuia și a atins lobul urechii drepte a lui Aaron, degetul mare al mâinii lui drepte și degetul mare al piciorului lui drept. Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 202023 A înjunghiat berbecul și Moise a luat din sângele lui și a pus pe lobul urechii drepte a lui Aaròn, pe degetul mare al mâinii lui drepte și pe degetul mare de la piciorul lui drept. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu23 Moise a înjunghiat berbecul, a luat din sângele lui și a pus pe marginea urechii drepte a lui Aaron, pe degetul cel mare al mâinii drepte și pe degetul cel mare de la piciorul lui cel drept. Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 193123 Și unul l‐a junghiat. Și Moise a luat din sângele lui și a pus pe moalele urechii drepte a lui Aaron și pe degetul cel gros al mâinii lui drepte și pe degetul cel mare al piciorului său drept. Onani mutuwo |
Levitic 8:23
18 Mawu Ofanana
Din sângele care-a stropit Altarul – când l-ai ocolit – Să iei apoi, să folosești Ca pe Aron să îl stropești. Stropește-i și pe fiii lui. Cu sângele altarului, Și pe veșminte să-i stropești. Astfel, când ai ca să sfârșești, Aron și cu feciorii lui Închinați fi-vor, Domnului. De-asemeni, hainele purtate De ei, atunci, vor fi-nchinate.
Sângele jertfei cu menire De jertfă pentru ispășire, Va fi luat de preot care, Apoi cu el, să ungă are, Pe omul cari s-a curățit, Așa cum este rânduit, Așa precum Eu v-am cerut: Urechea dreaptă la-nceput – Pe vârful ei – degetul mare Al mâinii drepte, după care, Degetul mare e și el – De la piciorul drept – la fel, Cu sânge, uns. Preotu-apoi,
Cu untdelemnul ce-l mai are În palma stângă, să-l stropească, Pe cel ce-o să se curățească, Așa precum este cerut: Urechea dreaptă, la-nceput – Moalele ei – degetul mare Al mâinii drepte, după care, Degetul mare e și el – De la piciorul drept – la fel, Uns cu ulei. Ungerea lui Va fi deasupra sângelui Jertfei de vină, ce s-a dat.
Să-njunghii mielul ce-o să țină Locul de jertfă pentru vină, Iar al său sânge, adunat, La preot, trebuie-a fi dat. El o să-l ieie, după care, Cu sânge să îl ungă are, Pe omul cari s-a curățit Așa cum este rânduit, Așa precum a fost cerut: Urechea dreaptă, l-a-nceput – Pe vârful ei – degetul mare Al mâinii drepte, după care, Degetul mare e și el – De la piciorul drept – la fel, Cu sânge, uns. Preotu-apoi,
Cu untdelemnul ce-l mai are În palma stângă, să-l stropească Pe cel ce-o să se curățească, Așa precum este cerut: Urechea dreaptă, la-nceput – Marginea ei – degetul mare Al mâinii drepte, după care, Degetul mare e și el – De la piciorul drept – la fel, Uns cu ulei. Ungerea lui Va fi deasupra sângelui Jertfei de vină, ce s-a dat.
Nu dați în stăpânirea lui – Adică-n a păcatului – Nicicând, a voastre mădulare, Pe cari, al vostru trup le are, S-ajungă – împotriva firii – Unelte-ale nelegiuirii. Ci dăruiți-vă, mereu – Voi înșivă – lui Dumnezeu, Drept vii, din morți, precum erați. Deci voi, lui Dumnezeu le dați Pe ale voastre mădulare, Spre a fi, astfel, fiecare, Unelte de neprihănire.
În felul vostru, omenesc, Eu am dorit să vă vorbesc, Din pricină că fiecare, O fire pământească, are. Așa precum voi ați făcut – În vremea care a trecut – Din ale voastre mădulare, Niște unelte – roabe – care Slujeau necurățiilor, Precum și făr’delegilor – Încât, apoi, v-ați pomenit Că făr’delegi ați săvârșit – La fel, acuma, fiecare, Din ale sale mădulare, Să facă roabe destinate A fi neprihănirii date, Ca la sfințirea voastră, voi S-ajungeți, în ăst fel, apoi!
Către Biserica pe care, Chiar în Corint, Domnul o are, Către cei care-au fost sortiți Să fie, în Hristos, sfințiți – Chemați, de Dumnezeu, să vie, Ca prin Iisus, sfințiți, să fie – Și către cei cari, ne-ncetat – În orice loc s-ar fi aflat – Caută a chema, anume, Al lui Iisus Hristos Sfânt Nume, Cari Domn ne este tuturor – Nouă și-asemenea, și lor:
Nădejdea mea-i în Cel de Sus, Și știu, într-adevăr, prea bine, Că nu voi fi dat de rușine – Apoi – în față-I, cu nimic. De-aceea, pot ca să vă zic, Cum că Hristos, întotdeauna, În al meu trup, va fi într-una, Cu îndrăzneală, proslăvit Prin viața mea, necontenit; Și proslăvit, de-asemenea, Va fi El și prin moartea mea.
Zotsatsa