Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Levitic 8:15 - Biblia în versuri 2014

15 Iar Moise l-a înjunghiat. Cu sângele vițelului, El, coarnele altarului, Le-a uns și-astfel l-a curățat. Restul de sânge, l-a vărsat Apoi, lângă altaru-acel Și l-a sfințit în acest fel, Căci ispășire i-a făcut, Așa cum Domnul a cerut.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

15 după care Moise a înjunghiat taurul, a luat din sânge și a uns cu degetul său coarnele altarului, curățind astfel altarul. Apoi, a vărsat restul sângelui la baza altarului. Așa l-a sfințit, făcând ispășire pentru el.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

15 Apoi Moise a înjunghiat vițelul, a luat cu degetul din sângele acestuia și a uns cu el „coarnele” altarului, făcându-l astfel „curat”. În final, a vărsat restul sângelui la baza altarului. Așa a procedat pentru sfințirea lui, făcând „achitare” pentru el.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

15 Moise l-a luat și l-a înjunghiat. A luat sânge și a uns cu degetul său coarnele altarului de jur împrejur și a purificat altarul; restul sângelui l-a turnat la baza altarului și l-a consacrat, făcând ispășire pe el.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

15 Moise l-a înjunghiat, a luat sânge și a uns cu degetul coarnele altarului de jur împrejur și a curățit altarul; celălalt sânge l-a turnat la picioarele altarului și l-a sfințit astfel, făcând ispășire pentru el.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

15 Și unul l‐a junghiat. Și Moise a luat sângele și a pus cu degetul său pe coarnele altarului de jur împrejur și a curățit altarul de păcat și a turnat sângele la piciorul altarului și l‐a sfințit, ca să facă ispășire pentru el.

Onani mutuwo Koperani




Levitic 8:15
23 Mawu Ofanana  

Preoți-apoi i-au junghiat, Iar al lor sânge l-au vărsat Lângă picioru-altarului. Păcatele poporului Șterse au fost, în acest fel, Căci pentru-ntregul Israel Acele jertfe s-au făcut, Cum împăratul a cerut. Erau jertfe ce se socot A fi drept ardere de tot, Precum și jertfe cu menire De jertfe pentru ispășire.


În prima zi a lunii care A șaptea e la numărare, La fel veți face – negreșit – Pentru cei care au greșit Păcătuind din neștiință, Sau poate din nechibzuință. Făcând în felu-acesta, voi Veți curăți casa apoi.


Numărul săptămânilor Sortite pentru-al tău popor Și pentru-a ta sfântă cetate – Până când fi-vor încetate Relele ce sunt săvârșite Și până vor fi ispășite Păcatul și nelegiuirea De cari umplută este firea, Până când fi-va arătată Neprihănirea minunată Care urmează ca să vie Și veșnică are să fie, Pân’ la pecetluirea care Astă vedenie o are Și cu această prorocie, Și până când are să fie Făcută ungerea pe care O va primi Acela care Este drept Sfânt al sfinților – Numărul săptămânilor De cari îți pomenisem ție, De șaptezeci, are să fie.


Cu jertfa lui, apoi, să vie Și să-și înjunghie-al său dar, La miazănoapte de altar. Iar preoții, care – cum știi Că sunt ai lui Aron copii – Stropi-vor, cu sângele lui, Jur împrejuru-altarului.


Vițelul care va fi dat Ca jertfă, fi-va-njunghiat Apoi, ‘naintea Domnului. Va fi luat sângele lui, De preoți, care – precum știi – Sunt dintr-ai lui Aron copii. Ei vor stropi apoi, cu el Jur împrejur, altaru-acel Cari pentru jertfe e adus Și-n fața cortului e pus.


„La încheierea ispășirii Pentru-acel cort al întâlnirii, Pentru locașul sfânt ce-l are Cortul și-apoi pentru altare, Țapul cel viu să fie-adus.


Când are să-l înfățișeze, Pe capul lui, să își așeze Mâna – în fața cortului – Și-acolo-apoi – la ușa lui – Să îl înjunghie, de-ndat’. Sângele îi va fi luat, De preoți, care – precum știi – Vor fi ai lui Aron copii. Ei vor stropi, peste altar, Cu sângele acelui dar.


Când are să-l înfățișeze, Pe capul lui, să își așeze Mâna – în fața cortului – Și-acolo-apoi – la ușa lui – Să îl înjunghie de-ndat’. Sângele îi va fi luat De preoți, care – precum știi – Vor fi ai lui Aron copii. Ei vor stropi, peste altar, Cu sângele acelui dar.


Sângele jertfei ce s-a dat, De preot, trebuie luat, Pentru a unge-apoi, cu el, Coarnele-altarului acel, Pe care voi îl folosiți, Arderi de tot, când Îmi jertfiți. Restul de sânge-al țapului, La poalele altarului, Va trebui a fi vărsat – Când ungerea s-a încheiat.


Sângele jertfei ce s-a dat, De preot trebuie luat, Pentru a unge-apoi, cu el, Coarnele-altarului acel, Pe care voi îl folosiți, Arderi de tot, când Îmi jertfiți. Restul de sânge-al jertfei lui, La poalele altarului, Va trebui a fi vărsat – Când ungerea s-a încheiat.


Apoi, în urmă, ca să ungă – Cu sângele vițelului – Și coarnele altarului Pentru tămâi mirositoare, Al cărui loc de așezare Este-n lăuntru cortului, Pus înaintea Domnului. Cu sângele rămas, apoi Se va întoarce înapoi, Către a cortului intrare, Mergând înspre altarul care, La arderea de tot, servește. Aici, sângele trebuiește A fi, în urmă, lepădat. Deci el va trebui vărsat, La poalele altarului.


Dar să mănânce, sunt opriți, Din ceea ce voi dăruiți Ca jertfă pentru ispășire Și-n cortul pentru întâlnire Sângele ei a fost adus Când ispășirea – cum v-am spus – Se face în locașul sfânt. Aceste jertfe, arse, sânt.”


Peste viței – pe capul lor – Le spune dar, Leviților, Să-și pună mâinile apoi. Pe primul, să-l aduceți voi, Pentru Leviți – de curățire – Ca jertfă pentru ispășire. Pe celălalt, am să-l socot Să-Mi fie ardere de tot.


Dacă pe când pierduți eram Și drept vrăjmași ne socoteam, Cu Dumnezeu, ne-am împăcat Prin al Său Fiu, care Și-a dat Viața, drept jertfă, pentru noi, Cu-atât mai mult, să credeți voi, Acuma dar, dragii mei frați, Că dacă suntem împăcați Cu El, vom fi și mântuiți, Prin voia Lui – așa să știți!


În El, cei doi sunt împăcați, Cu Dumnezeu, și-s așezați Doar într-un trup, pentru vecie, Iar astfel, orice vrăjmășie – Prin cruce – fost-a nimicită.


De-aceea, El a trebuit Ca să Se fi asemuit Fraților Săi apoi, în toate, Pentru că numai astfel, poate – În legăturile pe care, Cu bunul Dumnezeu, le are – Mereu, a fi – neîndoios – Un preot mare și milos, Vrednic, încredere-arătând, Gata a face orișicând, Pentru norod, o ispășire Pentru orice nelegiuire – Pentru păcatele pe care Al omenirii neam le are.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa