Levitic 7:18 - Biblia în versuri 2014

¹⁸ Dacă se va-ntâmpla, cumva, Ca să mănânce cineva, A treia zi, din jertfa lui, Pe care-a dat-o Domnului, Ca jertfă pentru mulțumire, Omul acel, să aibă știre, Că jertfa nu-i va fi primită Și nici dorința împlinită; Căci ceea ce înfăptuiește, O urâciune se vădește. Oricine va mânca, din ea, De-asemeni, vină, va avea.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁸ Dacă cineva mănâncă din carnea jertfei lui de pace a treia zi, nu va fi acceptată și nu i se va lua în considerare celui ce a adus-o. Este necurată, iar cel ce o mănâncă va purta pedeapsa pentru nelegiuirea lui.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁸ Dacă va mânca cineva din carnea acelui sacrificiu a treia zi, îi va fi respins sacrificiul de pace pe care îl va aduce. El nu i se va lua în considerare celui care l-a adus; ci va fi privit ca ceva oribil. Cel care îl mănâncă, va fi vinovat și va suporta consecințele (pentru acea faptă).

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁸ Dacă cineva mănâncă din carnea jertfei de împăcare a treia zi, nu va fi acceptat și nu i se va lua în seamă: a devenit impură și cine va mânca din ea va purta vina.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁸ Dacă s-ar întâmpla să mănânce cineva a treia zi din carnea jertfei lui de mulțumire, jertfa lui nu va fi primită și nu se va ține în seamă celui ce a adus-o, ci va fi un lucru urâcios și oricine va mânca din ea își va purta vina.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁸ Și dacă va mânca cineva din carnea jertfei sale de pace a treia zi, nu va fi primită, nu se va socoti celui ce a adus‐o: va fi o urâciune; și sufletul care va mânca din ea își va purta nelegiuirea.

Levitic 7:18 Mawu Ofanana

Proverbe 15:8

Luată-i jertfa răului, Drept scârbă-n fața Domnului; Lui Dumnezeu îi e plăcută Doar rugăciunea ce-i făcută De oamenii neprihăniți.

Isaia 65:4

Spre un popor cari se vădește Că în morminte locuiește Și cari în peșteri se-aciuiează Atuncea când se înserează, Având în strachină bucate Cari știut e că-s necurate Și care, carnea de porc încă, E dovedit că o mănâncă,

Isaia 66:3

Cel cari, un bou, a junghiat – Drept jertfă – nu a arătat Că e mai bun decât cel care, Un om, ca să omoare, are. Omul care jertfește-un miel, Va fi asemenea cu cel Care, un câine, a răpit Și-n urmă, gâtul i-a sucit. Apoi, omul acela care Aduce-un dar pentru mâncare, E-asemeni celui ce-a vărsat Sânge de porc. Cel ce-a luat Tămâie și a ars-o-apoi, E ca acela dintre voi care La idoli s-a-nchinat. Cei care astfel au lucrat, Mereu și-aleg căile lor Și în a urâciunilor Mulțime își găsesc plăcere.

Ieremia 14:10

Despre popor, Domnu-a vorbit: „Îi place ca nestingherit S-alerge-ncoace și încolo: Acum e-aici, apoi dincolo, Iar pentru ale lui picioare El nu arată vreo cruțare. De-aceea, Domnul nu găsește Plăcere-n el, ci-Și amintește De răul ce l-a săvârșit Și astfel fi-va pedepsit.”

Ieremia 14:12

Chiar de au să se hotărască, Apoi, cu toții să postească, N-am să ascult rugile lor. Nu vreau mulțimea jertfelor, Nici darurile de mâncare Și nici acele jertfe care – Precum se știe – se socot A fi drept ardere de tot. Jertfele lor, nu le primesc, Pentru că vreau să-i nimicesc Cu ciuma și cu foametea Și să-i lovesc cu sabia.”

Езекиел 18:20

Sufletul cari păcătuiește, Acela însă o să cadă În ale morții gheare, pradă. Fiul – să poarte – nu mai are, Nelegiuirea cea pe care A săvârșit-o tatăl său, Căci răutatea celui rău Va fi asupră-i negreșit, Iar peste cel neprihănit, Neîncetat, se va lăsa Numai neprihănirea sa.

Osea 8:13

Ei junghie acele vite Care-Mi sunt Mie dăruite Și carnea le-o mănâncă-apoi. De-aceea, Domnul, de la voi, Să le primească, nu voiește. Domnul, acum, Își amintește Nelegiuirile lor, toate. Plăti-vor toți, pentru păcate Și astfel, în Egipt, apoi, Se vor întoarce, înapoi!

Levitic 10:17

„Oare de ce nu ați mâncat Voi, jertfa pentru ispășit, Într-un loc sfânt, cum am vorbit? Lucrul acesta e prea sfânt Și dat vă este, pe pământ, De Dumnezeu, ca să luați, Astfel, prin el, și să purtați Nelegiuirile pe care Le face-ntreaga adunare, Căci voi doar faceți ispășire, Pentru orice nelegiuire – Sau vină a poporului – Mereu, în fața Domnului.

Levitic 10:19

Aron, atuncea, a vorbit: „Ei și-au adus – căci aveau știre – Jertfele lor de ispășire, Precum și arderea de tot, În fața Domnului. Nu pot Să știu, acum, dacă e bine – După ce s-a-ntâmplat cu mine, După tot ceea ce-am pățit – Dacă mai este nimerit Să fi mâncat, cu bună știre, Azi, jertfa pentru ispășire. De-aceea, te-ntreb frățioare: Crezi tu că era bine oare, Ca să mănânc, în fața Lui – Adică-n fața Domnului?”

Levitic 11:41

Din târâtoare, câte sânt, Acelea care, pe pământ, Se târâiesc, sunt necurate; Ele nu pot a fi mâncate.

Levitic 17:16

Dar dacă el nu s-a scăldat Și haina nu-i e curățită, Fărădelegea săvârșită Prin carnea ce a fost mâncată, Asupra lui, va fi purtată.”

Levitic 19:5

„Voi trebuie să aveți știre Că jertfa pentru mulțumire Ce o aduceți Domnului, Trebuie-a fi pe voia Lui, Căci numai astfel pregătită, Ea va putea a fi primită.

Levitic 20:17

Dacă un om a îndrăznit, Pe sora lui ca să o ia – Pe fata pe cari o avea Ori mama sa, ori tatăl său – Va săvârși un lucru rău. Dacă rușinea-i va vedea – Și dacă ea, de-asemenea, Îi va vedea rușinea lui – Atuncea, fapta omului Este o mare mișelie. De-aceea, nimicit să fie, Din mijlocul poporului. El, goliciunea sorei lui, A dezvelit-o și-a călcat Poruncile pe cari le-am dat. Pentru păcatul săvârșit, Cu moartea, fi-va pedepsit.

Levitic 20:19

Nu dezveli, pe nici o cale, Rușinea sorei mamei tale, Nici pe-a aceleia pe care, Al tău tată, soră, o are, Căci asta-nseamnă că-ndrăznești Ca, ruda, să îți dezvelești. Cei cari păcătuiesc, să știți Că au să fie pedepsiți.

Levitic 22:16

Cei care – făr’ a fi lăsați – Au să mănânce, apăsați Ajunge-vor, de-al lor păcat, Pentru că nu M-au ascultat Și n-au păzit lucrul cel sfânt Precum le-am spus. Eu, Domnul sânt, Acela care Îi sfințesc. Păziți tot ce vă poruncesc!”

Levitic 22:23

Atuncea când ai să jertfești Un bou, sau miel, și-l dăruiești – De bunăvoie – acel dar Poate avea un mădular Mai lung sau mai scurt, cu ceva. Însă, când daru-i dat, cumva, Pentru o juruință, el Va fi fără cusur. Altfel, Jertfa ce fost-a dăruită, De către Domnul, nu-i primită.

Levitic 22:25

De la străini, să nu luați Vreun dobitoc, pe cari să-l dați – Când astfel de metehne are – Apoi, drept jertfă de mâncare, Lui Dumnezeu, căci e sluțit Și el nu poate-a fi primit.”

Levitic 5:17

Atunci când întâmpla-se-va, Ca să greșească cineva, Călcând, fără de voia lui, Cumva, porunca Domnului, Înfăptuind – făr’ a fi vrut – Lucruri ce nu sunt de făcut,

Levitic 7:19

Carnea ce s-a atins, cumva – Din întâmplare – de ceva Ce se vădește necurat, Nu mai e bună de mâncat. Carnea aceasta, necurată, În foc trebuie aruncată. Carne-a mânca, este lăsat Doar omul care e curat.

Amos 5:22

Jertfe Îmi dați, ce se socot A fi drept ardere de tot; Apoi Mi-aduceți daruri care Menite sunt pentru mâncare. Degeaba-Mi dați jertfele-acele, Căci n-am nici o plăcere-n ele. Iată, vițeii îngrășați, Pe cari veniți ca să Mi-i dați Drept jertfe care au menire De jertfe pentru mulțumire, Nu-Mi sunt pe plac și nu-Mi priesc; De-aceea, nici nu îi privesc.

Maleahi 1:10

„Cine va-nchide, așadar, Poarta de la al Meu altar, Pentru ca voi să nu veniți, Degrabă, focul să-l stârniți? Plăcere-n voi, Eu nu găsesc. De-asemenea, nu-Mi trebuiesc Nici darurile de mâncare Ce Mi le-aduce fiecare, Căci darurile ce-s făcute, De către voi, nu-Mi sunt plăcute!

Maleahi 1:13

Voi ziceți: „Fără îndoială, Totul e numai osteneală!”, Iar după ce astfel vorbiți, Masa voi Mi-o disprețuiți” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are. „Mi-ați dăruit ce-i de furat, Șchiop, sau beteag s-a arătat. Cu aste daruri, voi veniți Și vreți să Mi le dăruiți. Dar aș putea primi Eu, oare, Aceste daruri de mâncare, Din mâini de la al vost’ popor?”– A zis Domnul oștirilor.

Numeri 18:27

Al vostru dar e socotit Precum e grâul dăruit Întâi, din roada câmpului, Și cum e mustul teascului Care se scurge-ntâi, din el.

Luca 16:15

Dar, Domnul i-a privit și-a spus: „Voi, Fariseii, căutați, Neprihăniți, să v-arătați, ‘Naintea omului, mereu; Dar inimile, Dumnezeu Vi le cunoaște. Pot a spune, Că-n fața Lui, e-o urâciune Ceea ce omul a-nălțat.

Romani 4:11

Tăierea împrejur – știți voi – Dată drept semn i-a fost, apoi, Ca o pecete ce-a-ntărit Neprihănirea ce-a primit Prin crezul ce l-a arătat, Pe când fusese netăiat. Și toate-acestea, fraților, Spre a fi tatăl tuturor Celor ce cred, dar netăiați, Sunt, împrejur, acum, aflați, Ca să le fie socotită – Și lor – credința dovedită, Neprihănire. Totodată,

Evrei 9:28

Și cu Hristos a fost la fel: O dată, S-a dat jertfă El Și ale multora păcate, De către El, au fost purtate. Apoi, El o să vină iară, Să Se arate-a-doua oară – Nu cu privire la păcat – Ci doar pentru a le fi dat Celor ce-așteapăt-a Lui venire, Darul – adică mântuire.”

1 Petru 2:24

În al Său trup, El a purtat – În acest fel – al nost’ păcat, Pe lemnul crucii, ca apoi, Morți, față de păcate, noi, Pentru neprihănire-n veci, Să viețuim de-acuma deci. Prin ale Lui răni – nu uitați! – Sunteți, acuma, vindecați.