Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Levitic 6:4 - Biblia în versuri 2014

4 Să dea-napoi lucrul luat Cu sila, sau acaparat Cu-nșelăciuni, sau lucrul care Dat îi fusese în păstrare, Ori lucrul ce s-a prăpădit Însă pe care l-a găsit;

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 deci, dacă va păcătui astfel și, prin urmare, se va face vinovat, să dea înapoi lucrul pe care și l-a însușit prin jaf sau lucrul pe care și l-a însușit prin asuprire, să înapoieze garanția care i-a fost încredințată sau lucrul pierdut pe care l-a găsit

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Dacă cineva va păcătui astfel și se va face vinovat, trebuie să dea înapoi ce și-a însușit prin jaf sau folosind minciuna. Să returneze atât lucrul care i-a fost dat pentru păstrare sau lucrul pierdut (de altcineva) pe care (el) l-a găsit,

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Să se dezbrace de veșmintele lui și să se îmbrace cu alte veșminte ca să scoată cenușa afară din tabără, într-un loc curat!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 când va păcătui astfel și se va face vinovat, să dea înapoi lucrul luat cu sila sau luat prin înșelăciune, sau încredințat lui, sau lucrul pierdut pe care l-a găsit,

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 atunci va fi așa: dacă a păcătuit și este vinovat, va întoarce ce a răpit și lucrul cu care a înșelat, sau zălogul încredințat, sau lucrul pierdut pe care l‐a găsit,

Onani mutuwo Koperani




Levitic 6:4
20 Mawu Ofanana  

Găsi cu cale să-i mai spună Că a avut fântână bună, Dar robii lui l-au jefuit – Cu sila apa i-au răpit.


Iată, chiar astăzi vreau ca voi Să le dați casele-napoi, Ogoarele ce le-ați luat, Sau viile ce vi le-au dat, Măslinii ce i-ați dobândit De la ai voști’ frați, negreșit. De-asemeni, pentru-ai voștri frați, A suta parte să o dați, Din tot ceea ce e știut Că drept dobândă le-ați cerut. Dați-le grâu – eu vă îndemn – Dați-le must și untdelemn.”


Căci pe săraci i-a asuprit Și-apoi să piară i-a lăsat; Chiar casele, le-a dărâmat, Însă nici una, n-a făcut.


Sunt unii cari mută hotarul Și fură turme. Iau măgarul


Nu la țesutul straielor Se folosesc pânzele lor Și nici nu-s bune de-nvelit. Lucrarea lor s-a dovedit Nelegiuită ca să fie, Iar fapta lor e silnicie.


Îl asuprește pe lipsit Și pe cel ce-i nenorocit; Răpește și nu dă apoi, Zălogul cel luat, ‘napoi; Spre idoli, ochii și-i rotește Și urâciuni doar săvârșește;


Apoi, cât despre tatăl său – Care-a făcut ce este rău, Care a fost asupritor Cu ceilalți oameni din popor, Și de la alții a răpit – Are să piară, negreșit, Din mijlocul poporului, Pentru nelegiuirea lui!”


Care, pe nimeni, n-asuprește; Care, nimica, nu răpește; Cari dă-napoi zălogul dat De cel ce-i e îndatorat; Cari dăruie, din pâinea lui, O parte, și flămândului; Cari cu o haină-l învelește Pe cel ce, gol, se dovedește;


Dacă zălogul, înapoi, Are ca să îl dea apoi, Dacă întoarce, negreșit, Tot ceea ce el a răpit, Dacă va ține-acea povață Cari dătătoare e de viață, Dacă apoi se străduiește Și făr’delegi nu săvârșește, Atunci nu piere omu-acel, Ci va trăi, în acest fel.


Atunci când au să iasă iară, În curtea cea de dinafară, Ca să se ducă la popor, Vor lepăda hainele lor – Cu care îmbrăcați ei sânt La slujbă în Locașul sfânt – Și în odăile pe care Sfântul Locaș al Meu le are, Au să le-așeze. Vor putea Ca alte straie să își ia, Mai înainte să pășească Afară, ca să nu sfințească Întreg poporul adunat, Cu straiele ce le-au purtat.


Cel ce ucide-un dobitoc, Trebuie-a da altul, în loc, Căci asta e a Mea povață: Plătiți cu viața, pentru viață.


Cine ucide-un dobitoc, Are să dea un altu-n loc. Acela care l-a lovit Pe un alt om – și a pierit – Să fie răsplătit la fel: Ucis trebuie a fi el.


Deci tot ce-a mai rămas din el, Adică din vițelu-acel – Și duse fi-vor, într-un loc, Unde-au să fie arse-n foc. Din tabără, veți scoate dar, Toate aceste resturi, iar Locul unde le-ați aruncat Trebuie-a fi un loc curat.”


În tot ce fac se dovedește, Neprihănirea că lipsește. Comori adună în palate, Prin silnicie câștigate Și prin răpire, tot mereu.”


Dacă poftesc la un ogor, Îndată pun mâna pe el. De vor o casă, fac la fel. Nu stau pe gânduri: o răpesc, Pentru că ei îl asupresc Pe om; asemeni casa lui Și moștenirea omului.


Îi pedepsesc și pe acei Cari peste prag sar, pe cei care Cu silnicii și înșelare Au umplut casele celor Ce s-au vădit stăpâni ai lor.”


Voi ziceți: „Fără îndoială, Totul e numai osteneală!”, Iar după ce astfel vorbiți, Masa voi Mi-o disprețuiți” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are. „Mi-ați dăruit ce-i de furat, Șchiop, sau beteag s-a arătat. Cu aste daruri, voi veniți Și vreți să Mi le dăruiți. Dar aș putea primi Eu, oare, Aceste daruri de mâncare, Din mâini de la al vost’ popor?”– A zis Domnul oștirilor.


Să-și recunoască-al său păcat, Mărturisindu-l, iar apoi, Să dea-ntregime, înapoi, Prețul cu care-i prețuit Lucrul pe cari l-a dobândit Prin mijloace care-s vădite Dosnice-a fi și necinstite. La prețul care va fi dat, Mai trebuie adăugat A cincea parte, după care Să-l dea celui față de care, Omul se face vinovat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa