21 Făina fi-va pregătită Cu untdelemn și-apoi, prăjită, Într-o tigaie. Când se coace, Taie-o-n bucăți și-adu-o-ncoace. Acesta-i darul de mâncare Dat Domnului – un dar, prin care, În fața Lui, va fi făcut, Atuncea, un miros plăcut.
21 Să fie făcută cu ulei pe un grătar; s-o aduci frământată bine. Apoi s-o aduci coaptă și tăiată în bucăți, ca dar de mâncare de o aromă plăcută Domnului.
21 Să fie făcută cu ulei, într-o tigaie. După ce se va coace, să fie tăiată în bucăți; și apoi oferită ca dar de mâncare. Acest dar va produce o aromă plăcută lui Iahve.
21 să fie pregătită în tigaie cu untdelemn și s-o aduci prăjită; s-o aduci coaptă și tăiată în bucăți, ca un dar de mâncare de un miros plăcut Domnului.
De-asemenea, ei îngrijeau De pâinile care erau La Casa Domnului aduse, Pentru a fi în față-I puse; Vegheau la a făinii floare, Din care, daruri de mâncare, Lui Dumnezeu I se-aduceau. Apoi, în grijă mai aveau – După cum Domnul a lăsat – Plăcintele fără-aluat, Turtele-anume rânduite, Coapte-n tigaie sau prăjite. Măsurile – precum se cere – Pentru lungime și-ncăpere, Care la Templu foloseau, Tot în a lor grijă erau.
Matitia – acela care Era Levit, întâi născut Al lui Șalum – grijă-a avut De turtele ce să vădeau Coapte-n tigaie că erau. Astfel, Matitia – Levitul – E-al lui Șalum fiu, Coreitul.
De va cădea, din întâmplare, Ceva, din aste târâtoare – Cari, precum spus-am, moarte sânt – În vase care-s de pământ, Tot ce, în vas, va fi aflat, Are să fie necurat. Vasul acela, să se știe Că spart va trebui să fie.
Dacă cumva, atinse sânt Vase făcute din pământ, De omul care-i necurat, Voi să le spargeți, imediat. Dacă-i atins un vas din lemn, Să îl spălați, Eu vă îndemn.
De vei aduce un dar care Îl dai drept jertfă de mâncare, Și e o turtă nedospită – Ce în tigaie-i pregătită – Darul acesta – să se știe – Cum că făcut are să fie Doar din făină frământată, Cu untdelemn amestecată.
Iar preotul – care, cum știi, E dintre-ai lui Aron copii, Și va fi uns, în locul lui – S-aducă darul, Domnului. Această lege, să se știe Că, veșnică, are să fie! Deci ars trebuie acest dar, În întregime, pe altar.
Când cineva – prin voia lui – Jertfă de laudă, va vrea, Lui Dumnezeu, ca să Îi dea, Va trebui să aibă știre, Că jertfa pentru mulțumire, De care este însoțită, Urmează a fi dăruită Cu niște turte-amestecate Cu untdelemn și frământate. Ele să fie nedospite Și să mai fie însoțite, Apoi, și de plăcinte care Vor fi din a făinii floare Ce, cu ulei, a fost stropită. Din coca lor – tot nedospită – Să facă turte, după care, Stropite fi-vor fiecare, Cu untdelemn. Pe lângă ele –
De-asemenea, când va fi dată Orișice jertfă de mâncare, Coaptă-n cuptor sau pe grătare, Sau în tigaie pregătită, Întreagă fi-va dăruită La preotul acela care O duce spre înfățișare Și-o pune-n fața Domnului; Jertfa îi va rămâne lui.