Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Levitic 6:2 - Biblia în versuri 2014

2 „De va păcătui, cumva, Față de Domnul, cineva, Căci face o nelegiuire Tăgăduind – deci prin vorbire – Aproapelui său, lucrul care Dat îi fusese, în păstrare; Sau de, cu sila, a luat Un lucru, ori și-a înșelat

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 „Dacă cineva dintre voi va păcătui și va arăta necredincioșie față de Domnul, înșelându-l pe semenul său cu privire la un lucru dat lui spre păstrare ori în garanție sau cu privire la un lucru însușit prin jaf, sau asuprindu-l pe semenul său;

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 „Este posibil ca cineva dintre voi să păcătuiască prin faptul că nu va fi consecvent în ascultarea lui față de Iahve, înșelându-și semenul în legătură cu un lucru dat lui pentru păstrare ori în garanție. Mai poate păcătui însușindu-și un lucru prin jaf sau înșelându-și semenul,

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 „Poruncește-le lui Aaròn și fiilor săi: «Aceasta este legea arderii de tot: arderea de tot să rămână pe vatra altarului toată noaptea, până dimineața, și focul de pe altar să fie ținut aprins!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 „Când va păcătui cineva și va săvârși o nelegiuire față de Domnul, tăgăduind aproapelui său un lucru încredințat lui sau dat în păstrarea lui sau luat cu sila, sau va înșela pe aproapele lui,

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Dacă cineva va păcătui și va face vreo necredincioșie împotriva Domnului, și va minți aproapelui său într‐un lucru încredințat, sau un zălog, sau o răpire, sau a înșelat pe aproapele său,

Onani mutuwo Koperani




Levitic 6:2
25 Mawu Ofanana  

De câte ori era-ntrebat, De cei din partea locului, Ceva, despre nevasta lui, El, totdeauna, răspundea: „Rebeca este sora mea!” Spunea așa, fiindu-i teamă, Căci se gândea: „De bună seamă, Frumoasă e soția mea – Mă vor ucide, pentru ea, Când vor afla că-mi e nevastă.” Mințea, să scape de năpastă.


Doar împotrivă-Ți, negreșit, Și am făcut ce este rău. Știu însă că, din cerul Tău, Ai să rostești o judecată Și-aceasta dreaptă se arată.


Să nu vorbești necugetat De-al tău aproape, că-i păcat. Sau ai găsit, cumva, o cale, Să-nșeli cu spusa gurii tale?


Va fi și omu-acela care Înșeală – ca să facă rău, Într-una, aproapelui său – Și-atuncea când e dovedit, Va zice: „Eu doar am glumit!”


Un vis grozav m-a răscolit Și multe mi-a descoperit. Asupritorul asuprește, Pustiitorul pustiește. „Elamule, hai, suie-te! Tu, Medio, hai, scoală-te Și împresoară! Am să fac După cum este al Meu plac Și va-nceta oftarea lor” – A zis Domnul oștirilor.


Din marginile de pământ, Aud cum vine acest cânt: „Slavă celui neprihănit!” Dar eu îmi spun, necontenit: „O, vai de mine! Sunt pierdut!” Jefuitorii au căzut Asupra prăzi-nverșunați Și jefuiesc netulburați.


Pustiitorule, îți vine Timpul când fi-va vai de tine, Chiar dacă n-ai fost pustiit Și încă n-ai fost jefuit Tu, cel care te dovedești Precum că știi să jefuiești. Când îți vei duce la-mplinire Lucrarea ta de pustiire, Ai să ajungi ca, negreșit, Să fii la rându-ți pustiit. După ce ai să isprăvești Ce-ai început să jefuiești, Ai să ajungi ca, negreșit, Să fii tu însuți jefuit.”


Se trag pe sfoară, se mințesc Și-a face rău doar, se trudesc.”


Odaia care e aflată, În miazănoapte așezată, De-asemenea, e pregătită Spre-a fi de preoți folosită, Iar preoții ce-o folosesc, Doar de altar se îngrijesc. Ei sunt ai lui Țadoc copii Care, dintre-ai lui Levi fii, De Domnul s-au apropiat Să Îl slujească, ne-ncetat.”


Dacă ăst dar va fi, în urmă, Adus ca ardere de tot De la cireadă, Eu socot Ca două cereri să-mplinească: Să fie parte bărbătească Și fără de cusur să fie. Jertfa pe care Mi-o dă Mie, La ușa cortului, adusă Are să fie și-apoi pusă Acolo-n fața Domnului, Pentru a fi-nchinată Lui, Căci astfel doar darul făcut, Îi va fi Domnului, plăcut.


Să vă feriți să nu furați; Nu vă mințiți, nu vă-nșelați Unii pe alții. Vă păziți


„Dacă se va-ntâmpla, cumva, Ca să greșească cineva Și face vreo nelegiuire, Păcătuind fără de știre – Adică fără voia lui – Față de lucrul Domnului – Față de lucruri ce-I sunt date Și care I-au fost închinate – Să dea, pentru păcatul lui, Jertfă de vină, Domnului. Cu un berbece, el să vină, Să îl dea jertfă pentru vină. Berbecele să ți-l dea ție – Fără cusur, voiesc să fie – Iar tu ai să îl prețuiești Și drept măsură, folosești Doar siclul de argint pe care Numai locașul sfânt îl are.


Aceasta-i jertfa pentru vină. Cel care astă jertfă-a dat – Față de Domnul – vinovat, Printr-o greșeală, s-a făcut, Păcătuind făr’ a fi vrut.”


Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:


Voi ziceți: „Când va trece, oare, Luna cea nouă, după care, Să vindem grâul adunat? Când trece ziua de Sabat, Să descuiem hambarele, Să micșorăm și efele, Siclul să îl mărim apoi, Să înstrâmbăm cumpăna noi Și pe-orice cale să-ncercăm, Cât vom putea, să înșelăm?


Ai Tăi ochi sunt neîntinați. Ei sunt atâta de curați Încât nu pot să suferească Nelegiuirea s-o privească! Cum ai putea privi la cei Ce se arată-a fi mișei, Sau la cei răi cari s-au vădit Că-l sorb pe cel neprihănit?


Nu Dumnezeu vă este Tată, Ci diavolul, pentru că, iată, Că voi, cu toții, vă siliți, Ca poftele, să-i împliniți. El, ucigaș, s-a arătat, De la-nceput și nu a stat În adevăr, fiindcă-n el Nu este adevăr, defel. Întotdeauna, când mințește, Din ale sale doar, vorbește. În acest fel, ni se arată Că este al minciunii tată.


Moșia ta, de n-o vindeai? Tu crezi, oare, că nu puteai Să faci, numai ceea ce vrei – După-al tău plac – cu prețul ei? În inimă-ți, cum s-a putut, Astfel de gând, de s-a născut? Nu minți pe oameni – îți spun eu! – Ci tu Îl minți pe Dumnezeu!”


De-aceea, vreau să încercați Ca, de minciuni, să vă lăsați, „Și fiecare dintre voi, Să spună adevăru-apoi, Aproapelui”, căci noi dorim Ca, mădulare, să ne fim, Unii la alții. Iată, vreau,


Vorbiți, mereu, doar cu măsură Și căutați să vă feriți, Ca nu cumva, să vă mințiți Unii pe alții, căci acum, Nu mai sunteți, pe vechiul drum, Pentru că voi v-ați dezbrăcat, De omul vechi; v-ați lepădat De faptele ce le-a avut Omul acela, din trecut.


Afară-s numai vrăjitori, Câini, ucigași, închinători La idoli, precum și curvari, Alăturea de toți cei cari Iubesc minciuna și se-adună, Ca să trăiască în minciună!


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa