Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Levitic 6:11 - Biblia în versuri 2014

11 Să se dezbrace, de veșminte, Să își ia altă-mbrăcăminte, Căci trebuie, afar’, să scoată – Din tabără – cenușa toată; Iar locu-n cari s-a aruncat, Trebuie-a fi un loc curat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

11 Apoi să-și scoată veșmintele, să-și ia alte haine și să ducă cenușa într-un loc curat, în afara taberei.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Apoi să își scoată hainele, să își ia altele și să ducă cenușa într-un loc curat, în exteriorul taberei.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Orice bărbat dintre fiii lui Aaròn să mănânce din ea! Aceasta este o lege veșnică, din generație în generație, cât privește jertfele prin foc oferite Domnului. Oricine se va atinge de ele va fi sfințit”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Apoi să se dezbrace de veșmintele lui și să se îmbrace cu altele, ca să scoată cenușa afară din tabără, într-un loc curat.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 Și să se dezbrace de hainele lui și să se îmbrace cu alte haine, și să scoată cenușa afară din tabără la un loc curat.

Onani mutuwo Koperani




Levitic 6:11
14 Mawu Ofanana  

În șapte zile așadar, Faci ispășiri pentru altar Și îl sfințești, necontenit, Ca el să fie prea sfințit. Sfințit va fi atuncea dar, Cel ce se-atinge de altar.”


Atunci când au să iasă iară, În curtea cea de dinafară, Ca să se ducă la popor, Vor lepăda hainele lor – Cu care îmbrăcați ei sânt La slujbă în Locașul sfânt – Și în odăile pe care Sfântul Locaș al Meu le are, Au să le-așeze. Vor putea Ca alte straie să își ia, Mai înainte să pășească Afară, ca să nu sfințească Întreg poporul adunat, Cu straiele ce le-au purtat.


Va trebui, în urmă, iară, Din tabără, să iasă-afară, Pentru-a lua atunci cu el Și țapul și vițelu-acel Cari dați au fost, de ispășit – Al căror sânge, folosit Fost-a, la cortul întâlnirii, La săvârșirea ispășirii. Aceste trupuri, într-un loc, Duse vor fi și arse-n foc, Cu pieile și carnea lor Și cu baliga jertfelor.


Pâinile-aduse – să se știe – Pentru Aron, voiesc să fie Și pentru cei cari fii îi sânt – Să le mănânce-ntr-un loc sfânt. Lucru prea sfânt e pentru ei – Deci pentru preoții acei – Aceste pâini, căci fiecare, Parte-i din darul de mâncare, Pus înaintea Domnului Și ars de para focului.”


Deci tot ce-a mai rămas din el, Adică din vițelu-acel – Și duse fi-vor, într-un loc, Unde-au să fie arse-n foc. Din tabără, veți scoate dar, Toate aceste resturi, iar Locul unde le-ați aruncat Trebuie-a fi un loc curat.”


Cu ce rămâne, din vițel, Aveți a proceda la fel, Precum cu primul ați lucrat. Deci ce rămâne, e luat Și dus e-ntr-un anume loc, Pentru că, ars, va fi, în foc. Aceasta este jertfa care E pentru-ntreaga adunare, Dată – precum v-am dat de știre – Drept jertfă pentru ispășire.”


Când dimineață se va face, Preotul trebuie să-mbrace Izmenele, tunica lui, Ca goliciunea trupului, Cu ele, să și-o învelească, Pentru că o să trebuiască Să strângă dar, cenușa toată, Cari e-n altar, și să o scoată Afar-apoi, din vatra lui. La poalele altarului, Cenușa fi-va lepădată, Pentru că ea e adunată Din focul ce a mistuit Jertfa, cari Mi s-a dăruit.


Focul să ardă, pe altar – Să nu se stingă al său jar. Mereu, preotul trebuiește – Când dimineața se ivește – S-aprindă lemne, pe altar, Și să așeze peste jar, Jertfa de ardere de tot. De-asupra ei – precum socot – Are să fie așezată Grăsimea ce a fost luată Din jertfele, cari au menire, De-a fi jertfe de mulțumire. Pe toate, când o să le pună, O să le ardă împreună.


„Aron și cu feciorii lui, Un dar, să-I facă, Domnului, În ziua-n care au să fie Unși și-așezați în preoție. Să dea, din a făinii floare, Un dar cari este de mâncare. Darul acesta – să se știe – A zecea parte va să fie, Din efă, și va fi-mpărțit În două, spre-a fi dăruit: O jumătate dimineața – Când zorile-și arată fața – Și-apoi, a doua jumătate, Dată va fi, pe înserate. Darul acesta, să se știe Că, veșnic, trebuie să fie.


Iar preotul – care, cum știi, E dintre-ai lui Aron copii, Și va fi uns, în locul lui – S-aducă darul, Domnului. Această lege, să se știe Că, veșnică, are să fie! Deci ars trebuie acest dar, În întregime, pe altar.


Carnea, din jertfa ce-a fost dată, Va trebui, apoi, mâncată, De toți cei care preoți sânt, Căci ea, un lucru e, prea sfânt. Atunci când vor mânca din ea, Într-un loc sfânt, voiesc să stea.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa