Levitic 6:11 - Biblia în versuri 201411 Să se dezbrace, de veșminte, Să își ia altă-mbrăcăminte, Căci trebuie, afar’, să scoată – Din tabără – cenușa toată; Iar locu-n cari s-a aruncat, Trebuie-a fi un loc curat. Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească11 Apoi să-și scoată veșmintele, să-și ia alte haine și să ducă cenușa într-un loc curat, în afara taberei. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 201811 Apoi să își scoată hainele, să își ia altele și să ducă cenușa într-un loc curat, în exteriorul taberei. Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 202011 Orice bărbat dintre fiii lui Aaròn să mănânce din ea! Aceasta este o lege veșnică, din generație în generație, cât privește jertfele prin foc oferite Domnului. Oricine se va atinge de ele va fi sfințit”. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu11 Apoi să se dezbrace de veșmintele lui și să se îmbrace cu altele, ca să scoată cenușa afară din tabără, într-un loc curat. Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 193111 Și să se dezbrace de hainele lui și să se îmbrace cu alte haine, și să scoată cenușa afară din tabără la un loc curat. Onani mutuwo |
Atunci când au să iasă iară, În curtea cea de dinafară, Ca să se ducă la popor, Vor lepăda hainele lor – Cu care îmbrăcați ei sânt La slujbă în Locașul sfânt – Și în odăile pe care Sfântul Locaș al Meu le are, Au să le-așeze. Vor putea Ca alte straie să își ia, Mai înainte să pășească Afară, ca să nu sfințească Întreg poporul adunat, Cu straiele ce le-au purtat.
Va trebui, în urmă, iară, Din tabără, să iasă-afară, Pentru-a lua atunci cu el Și țapul și vițelu-acel Cari dați au fost, de ispășit – Al căror sânge, folosit Fost-a, la cortul întâlnirii, La săvârșirea ispășirii. Aceste trupuri, într-un loc, Duse vor fi și arse-n foc, Cu pieile și carnea lor Și cu baliga jertfelor.
Când dimineață se va face, Preotul trebuie să-mbrace Izmenele, tunica lui, Ca goliciunea trupului, Cu ele, să și-o învelească, Pentru că o să trebuiască Să strângă dar, cenușa toată, Cari e-n altar, și să o scoată Afar-apoi, din vatra lui. La poalele altarului, Cenușa fi-va lepădată, Pentru că ea e adunată Din focul ce a mistuit Jertfa, cari Mi s-a dăruit.
Focul să ardă, pe altar – Să nu se stingă al său jar. Mereu, preotul trebuiește – Când dimineața se ivește – S-aprindă lemne, pe altar, Și să așeze peste jar, Jertfa de ardere de tot. De-asupra ei – precum socot – Are să fie așezată Grăsimea ce a fost luată Din jertfele, cari au menire, De-a fi jertfe de mulțumire. Pe toate, când o să le pună, O să le ardă împreună.
„Aron și cu feciorii lui, Un dar, să-I facă, Domnului, În ziua-n care au să fie Unși și-așezați în preoție. Să dea, din a făinii floare, Un dar cari este de mâncare. Darul acesta – să se știe – A zecea parte va să fie, Din efă, și va fi-mpărțit În două, spre-a fi dăruit: O jumătate dimineața – Când zorile-și arată fața – Și-apoi, a doua jumătate, Dată va fi, pe înserate. Darul acesta, să se știe Că, veșnic, trebuie să fie.