Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Levitic 5:9 - Biblia în versuri 2014

9 Cu sângele acestui dar, Pe un perete de altar, Preotul are să stropească. Sângele ce-o să prisosească, La poalele altarului, Stors o să fie. Jertfa lui E jertfă pentru ispășire.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

9 Apoi, să stropească o latură a altarului cu o parte din sângele jertfei pentru păcat, iar restul sângelui să-l scurgă la baza altarului. Aceasta este o jertfă pentru păcat.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Apoi trebuie să stropească o parte laterală a altarului cu o anumită cantitate din sângele sacrificiului pentru păcat. Restul sângelui trebuie să îl toarne la baza altarului. Acesta este un sacrificiu pentru păcat.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Să stropească cu sângele jertfei pentru păcat peretele altarului, iar sângele rămas să-l toarne la baza altarului! Aceasta este o jertfă pentru păcat.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 să stropească un perete al altarului cu sângele jertfei de ispășire, iar celălalt sânge să-l stoarcă la picioarele altarului – aceasta este o jertfă de ispășire.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 Și să stropească peste peretele altarului din sângele jertfei pentru păcat, iar celălalt sânge să se stoarcă la piciorul altarului: este o jertfă pentru păcat.

Onani mutuwo Koperani




Levitic 5:9
12 Mawu Ofanana  

Iată că voia Domnului A fost, pentru dreptatea Lui, O lege mare să vestească, Lege care să se vădească Deosebită, minunată, Precum n-a mai fost niciodată.


Preotul, pasărea de dar, Are s-o ducă pe altar. Cu unghia să îi despice Capul, iar sângele să-i pice Pe-ntinderea peretelui Ce este al altarului Și ars să fie acel dar, Apoi, pe focul din altar.


Vițelul care va fi dat Ca jertfă, fi-va-njunghiat Apoi, ‘naintea Domnului. Va fi luat sângele lui, De preoți, care – precum știi – Sunt dintr-ai lui Aron copii. Ei vor stropi apoi, cu el Jur împrejur, altaru-acel Cari pentru jertfe e adus Și-n fața cortului e pus.


După aceea, ca să ungă Și coarnele altarului, Aflat în cortul Domnului. Cu sângele rămas, apoi, Se va întoarce înapoi, Către a cortului intrare, Mergând înspre altarul care, La arderea de tot, servește. Aici, sângele trebuiește, În urmă, a fi lepădat. Deci el va trebui vărsat, La poalele altarului.


Sângele jertfei ce s-a dat, De preot, trebuie luat, Pentru a unge-apoi, cu el, Coarnele-altarului acel, Pe care voi îl folosiți, Arderi de tot, când Îmi jertfiți. Restul de sânge-al țapului, La poalele altarului, Va trebui a fi vărsat – Când ungerea s-a încheiat.


Sângele jertfei ce s-a dat, De preot trebuie luat, Pentru a unge-apoi, cu el, Coarnele-altarului acel, Pe care voi îl folosiți, Arderi de tot, când Îmi jertfiți. Restul de sânge-al jertfei lui, La poalele altarului, Va trebui a fi vărsat – Când ungerea s-a încheiat.


Sângele jertfei ce s-a dat, De preot trebuie luat, Pentru a unge-apoi, cu el, Coarnele-altarului acel, Pe care voi îl folosiți, Arderi de tot, când Îmi jertfiți. Restul de sânge-al mielului, La poalele altarului, Va trebui, apoi, vărsat – Când ungerea s-a încheiat.


Apoi, în urmă, ca să ungă – Cu sângele vițelului – Și coarnele altarului Pentru tămâi mirositoare, Al cărui loc de așezare Este-n lăuntru cortului, Pus înaintea Domnului. Cu sângele rămas, apoi Se va întoarce înapoi, Către a cortului intrare, Mergând înspre altarul care, La arderea de tot, servește. Aici, sângele trebuiește A fi, în urmă, lepădat. Deci el va trebui vărsat, La poalele altarului.


În locu-n care-njunghiată E jertfa care a fost dată Ca ardere de tot să fie, Va trebui ca să se vie Cu dobitocul ce-o să țină Locul de jertfă pentru vină. Cu sângele acestui dar, Să se stropească pe altar, Precum și împrejurul lui.


De-al nostru Domn, Hristos Iisus, Care se află-n ceruri, sus, Mijlocitor la Tatăl Sfânt, Pentru acest nou legământ, Și-apoi de sângele stropirii – Sânge care-i vorbește firii, Mai bine decât cel vărsat De către Abel, altădat’.


Într-adevăr, s-a cuvenit, Ca tocmai Cel ce a făcut, Prin voia Sa, la început, Totul – și ceruri și pământ – Și pentru care, toate sânt, Și cari, la slavă, Își dorea, Pe mulți din fii, ca să îi ia, Acuma, să Își împlinească Lucrul și să desăvârșească Pe Căpetenia tuturor – Pe Capul mântuirii lor.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa