Levitic 5:4 - Biblia în versuri 2014

⁴ Sau dacă întâmpla-se-va Ca să vorbească cineva, Făr’ a-și lua seama la gură – Cu ușurință – și se jură Că o să facă rău sau bine Și-apoi, abia la urmă-i vine În minte faptul c-a greșit, Iată ce trebuie-mplinit:

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁴ Sau dacă cineva va jura, vorbind pripit cu buzele lui, că va face bine sau rău cu privire la orice lucru despre care omul poate vorbi pripit într-un jurământ, și lucrul acesta a fost ascuns de el, apoi își va da seama și se face astfel vinovat de una dintre aceste fapte,

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴ Este posibil ca cineva să se grăbească să jure că va face bine sau rău cu privire la orice lucru despre care se poate jura. În cazul în care deși nu și-a dat seama la început, ajunge totuși să realizeze mai târziu imprudența pe care a făcut-o, va fi considerat vinovat.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴ sau când cineva jură cu buzele sale la repezeală, fie să facă rău, fie să facă bine – în orice jurământ pe care omul îl face la repezeală – și-i va fi ascuns, când el află, este vinovat pentru fiecare dintre ele.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴ sau când cineva, vorbind cu ușurință, jură că are să facă ceva rău sau bine și, nebăgând de seamă la început, bagă de seamă mai târziu și se va face astfel vinovat –

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁴ Sau dacă va jura cineva rostind cu ușurință cu buzele ca să facă rău, sau să facă bine, în orice rostește omul cu ușurință jurând, și este ascuns de el; când va ști, va fi vinovat într‐una din acestea.

Levitic 5:4 Mawu Ofanana

2 Samuel 21:7

David, atuncea, a făcut Așa precum ei au cerut, Căci el, șapte bărbați, le-a dat. Mefiboșet a fost cruțat – Cum împăratu-avuse-n plan – Căci fiu i-a fost, lui Ionatan, Cu care David a făcut Un legământ, la început.

2 Regi 6:31

Al lui Israel împărat A zis atuncea: „Dumnezeu, Cu toată-asprimea Lui, mereu, Pe mine să mă pedepsească, De am să-l las să mai trăiască Pe Elisei al lui Șafat! Azi, capul îi va fi tăiat!”

Psalmi 106:33

Pentru că ei s-au răzvrătit, Iar felu-n care a vorbit Moise cu ei, L-a supărat Pe Domnul, căci s-a arătat Că Moise, când a glăsuit, Chip ușuratic a vădit.

Levitic 5:13

Preotul face-va astfel, O ispășire, pentru cel Care-a ajuns de-a săvârșit Lucruri de cari am pomenit Și-acuma este vinovat; Abia apoi, va fi iertat. Partea care va rămânea, Din dar, preotul să o ia, Căci drept, asupra ei, el are, Ca și la darul de mâncare.”

Levitic 5:3

Sau de se va-ntâmpla, cumva, Să se atingă cineva, De-o spurcăciune omenească, Sau dacă fără să gândească – Fără să vrea – omul va pune Mâna, pe orice spurcăciune Care-l va face necurat, Când seama-și dă, e vinovat;

Numeri 30:6

Atunci când fi-va măritată, Dacă este, cumva, legată De un cuvânt ce l-a rostit,

Numeri 30:8

Dar dacă soțul nu voiește S-o lase, ci se-mpotrivește Să-și țină jurământul ei, Atuncea, acelei femei, Nu îi va fi-n seamă luat Cuvântul care și l-a dat; Iar Dumnezeu nu o să-i țină, Astfel, în seamă, nici o vină, Ci ea are a fi iertată De vorba ce-o ținea legată.

Matei 14:7

Făgădui că, pe pământ, O să îi dea orice-i va cere.

Matei 14:9

S-a întristat Irod. De spus, N-a spus nimic, căci a jurat;

Marcu 6:23

Irod s-a oferit, drept dar – Cu jurământ a întărit – Să-i satisfacă, negreșit, Orice dorință va avea.

Fapte 23:12

De dimineață, au venit Iudeii și au uneltit, Iar după-aceea, s-au legat Toți, cu blestem, și s-au jurat Să nu mănânce nimenea, Nimic, nici apă să nu bea, Pân’ Pavel nu va fi ucis.

Iosua 2:14

Acei bărbați i-au zis apoi: „Gata suntem ca, pentru voi, Chiar să murim, de ne scăpați Și de, pe față, nu ne dați. Când Dumnezeu, în mâna noastră, Are să lase țara voastră, Noi toți, atunci, ne-om purta bine, Căci vom avea, față de tine, Bunăvoință și-astfel ție, Îți arătăm credincioșie.”

Iosua 9:15

Iar Iosua pace-a făcut Îndată de cum i-a văzut Și-a încheiat un legământ – Bazat doar pe al lor cuvânt – Că-n viață îi va fi lăsat. Toți căpitanii au jurat Și-au întărit, în acest fel, Ceea ce le promise el.

Judecători 11:31

Atuncea, oricine – să știi – Care în față-mi o să iasă Când voi intra în a mea casă – După ce-ntâi am biruit Întreg poporul Amonit – Are să fie închinat Lui Dumnezeu și-I va fi dat, De-ndată, ardere de tot, Pentru că eu așa socot Să îmi arăt recunoștința. Aceasta îmi e juruința!

Judecători 21:18

Dintre-ale noastre fete, noi Nu vom putea lua apoi, Ca să le dăm, soții să fie În Beniamin. Bine se știe, Că Israelul a jurat, Zicând: „Să fie blestemat Acela care o să vrea, Pe fiica lui, ca să o dea – Nevastă – pentr-un Beniamit!”

Judecători 21:7

Acuma, după toate-aceste, Cum facem rost dar, de neveste, Pentru cei care au scăpat Cu viață, căci noi am jurat Precum că nimeni, dintre noi, Nu-și va mai da fetele-apoi, După bărbații care vin Din ramura lui Beniamin?”

Judecători 9:19

Acum – dacă cu-adevărat În curăție v-ați purtat Față de casa cea pe care O știți că Ierubal o are – E foarte bine! Pentru voi, Abimelec să fie-apoi, Întreaga bucurie, iar Voi bucuria lui fiți dar!

1 Samuel 1:11

Ea a făcut o juruință, Căci avusese o dorință: „O, Doamne al oștirilor! Dacă vei fi îndurător, Dacă vei vrea a Te uita, Cu milă, către roaba Ta Și ai să-mi dai un fiu și mie, Atunci Ți-l voi închina Ție. Va fi-nchinat, lui Dumnezeu, În toată viața lui, mereu. Peste-al său cap, brici – niciodat’ – Să treacă, nu va fi lăsat.”

1 Samuel 25:22

Dar să se poarte Dumnezeu Cu toată-asprimea Lui, mereu, Față de mine, de cumva Voi mai lăsa pe cineva, De-al lui Nabal, să mai trăiască – Dacă-i de parte bărbătească – Până când zorile-au să vină, Până când fi-va iar, lumină!”