Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Levitic 4:7 - Biblia în versuri 2014

7 Apoi, în urmă, ca să ungă – Cu sângele vițelului – Și coarnele altarului Pentru tămâi mirositoare, Al cărui loc de așezare Este-n lăuntru cortului, Pus înaintea Domnului. Cu sângele rămas, apoi Se va întoarce înapoi, Către a cortului intrare, Mergând înspre altarul care, La arderea de tot, servește. Aici, sângele trebuiește A fi, în urmă, lepădat. Deci el va trebui vărsat, La poalele altarului.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 Preotul să ungă cu sânge coarnele altarului tămâierii, care este în Cortul Întâlnirii, înaintea Domnului, iar restul sângelui taurului să-l verse la baza altarului arderilor-de-tot, care este la intrarea în Cortul Întâlnirii.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Preotul să ungă cu sânge coarnele altarului pe care se arde tămâie, existent în Cortul Întâlnirii, înaintea lui Iahve. Să verse restul sângelui vițelului la baza altarului arderilor integrale care este pus la intrarea în Cortul Întâlnirii.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Apoi preotul să pună din sânge pe coarnele altarului pentru tămâia plăcut mirositoare care este înaintea Domnului, în cortul întâlnirii; iar tot celălalt sânge al vițelului să-l verse la picioarele altarului pentru arderile de tot, care este la ușa cortului întâlnirii.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Apoi, preotul să ungă cu sânge coarnele altarului pentru tămâia mirositoare, care este înaintea Domnului în cortul întâlnirii, iar tot celălalt sânge al vițelului să-l verse la picioarele altarului pentru arderile-de-tot, care este la ușa cortului întâlnirii.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Și preotul să pună din sânge peste coarnele altarului tămâiei mirositoare, care este înaintea Domnului în cortul întâlnirii; și tot sângele vițelului să‐l toarne la piciorul altarului arderii de tot, care este la intrarea cortului întâlnirii.

Onani mutuwo Koperani




Levitic 4:7
17 Mawu Ofanana  

Al nostru Domn e Dumnezeu. Asupra noastră El veghează, Pentru că El ne luminează. Cu funii tari, voi să legați Vita pe cari drept jertfă-o dați. Duceți-o-n fața Domnului, La coarnele altarului!


Lua-vei din sângele lui, Cu al tău deget, după care, Sânge să pui, pe fiecare Din coarnele altarului. Iar sângele vițelului, În urmă, îl vei fi luat, Pentru că trebuie vărsat La ale-altarului picioare.


Vițelul care va fi dat Ca jertfă, fi-va-njunghiat Apoi, ‘naintea Domnului. Va fi luat sângele lui, De preoți, care – precum știi – Sunt dintr-ai lui Aron copii. Ei vor stropi apoi, cu el Jur împrejur, altaru-acel Cari pentru jertfe e adus Și-n fața cortului e pus.


Când se va-ntoarce înapoi – Afară deci – Aron, apoi, Va merge la altarul Lui, Aflat în fața Domnului, Să facă, prin a sa menire – Și pentru-acesta – ispășire. Din sângele vițelului, Precum și din al țapului, Să ia apoi, să ungă dar, Coarnele-aflate pe altar.


După aceea, ca să ungă Și coarnele altarului, Aflat în cortul Domnului. Cu sângele rămas, apoi, Se va întoarce înapoi, Către a cortului intrare, Mergând înspre altarul care, La arderea de tot, servește. Aici, sângele trebuiește, În urmă, a fi lepădat. Deci el va trebui vărsat, La poalele altarului.


Sângele jertfei ce s-a dat, De preot, trebuie luat, Pentru a unge-apoi, cu el, Coarnele-altarului acel, Pe care voi îl folosiți, Arderi de tot, când Îmi jertfiți. Restul de sânge-al țapului, La poalele altarului, Va trebui a fi vărsat – Când ungerea s-a încheiat.


Sângele jertfei ce s-a dat, De preot trebuie luat, Pentru a unge-apoi, cu el, Coarnele-altarului acel, Pe care voi îl folosiți, Arderi de tot, când Îmi jertfiți. Restul de sânge-al jertfei lui, La poalele altarului, Va trebui a fi vărsat – Când ungerea s-a încheiat.


Sângele jertfei ce s-a dat, De preot trebuie luat, Pentru a unge-apoi, cu el, Coarnele-altarului acel, Pe care voi îl folosiți, Arderi de tot, când Îmi jertfiți. Restul de sânge-al mielului, La poalele altarului, Va trebui, apoi, vărsat – Când ungerea s-a încheiat.


Cu sângele acestui dar, Pe un perete de altar, Preotul are să stropească. Sângele ce-o să prisosească, La poalele altarului, Stors o să fie. Jertfa lui E jertfă pentru ispășire.


Dar să mănânce, sunt opriți, Din ceea ce voi dăruiți Ca jertfă pentru ispășire Și-n cortul pentru întâlnire Sângele ei a fost adus Când ispășirea – cum v-am spus – Se face în locașul sfânt. Aceste jertfe, arse, sânt.”


Iar Moise l-a înjunghiat. Cu sângele vițelului, El, coarnele altarului, Le-a uns și-astfel l-a curățat. Restul de sânge, l-a vărsat Apoi, lângă altaru-acel Și l-a sfințit în acest fel, Căci ispășire i-a făcut, Așa cum Domnul a cerut.


Apoi, sângele de vițel, De ai săi fii, a fost luat, Iar ei, tatălui lor, l-au dat. În sângele vițelului, El și-a-nmuiat degetul lui Și-a uns coarnele de pe-altar Așa precum se cere, iar Restul de sânge adunat – Când a sfârșit – a fost vărsat, La poalele altarului.


Însă acuma, bunăoară, Voi toți care, odinioară, La depărtare vă aflați, Ați devenit apropiați, Prin Domnul nost’, Hristos Iisus.


Tocmai de-aceea – fraților – Iisus este mijlocitor, Pentru acest nou legământ, Iar toți aceia care sânt Chemați să ia în stăpânire Nepieritoarea moștenire Care li s-a făgăduit – Și care au păcătuit Sub legământul încheiat Întâi – acum au căpătat, Prin moartea Lui, răscumpărare, Pentru-a lor vină, și iertare.


De-asemenea, el a stropit, Cortul, cu sângele primit, Și toate vasele pe care, Acesta-n slujba sa, le are.


Când Mielu-a rupt pecetea care A cincea e, la numărare, Către altar, eu am privit. Sub el, îndată, am zărit, Că multe suflete ședeau. Aceste suflete erau, Ale acelor care sânt Uciși, pentru acel Cuvânt, Cari este al lui Dumnezeu Și pentru că țineau, mereu, Mărturisirea ce-au primit-o, Pe care-n lume au vestit-o.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa