Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Levitic 4:6 - Biblia în versuri 2014

6 În sângele-acelui vițel, Să-și vâre-apoi, degetul lui, Stropind ‘naintea Domnului – În față la perdeaua care, Locașul sfânt, în el, o are – De șapte ori, și să ajungă

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 să-și pună degetul în sânge și să-l stropească de șapte ori înaintea Domnului, înaintea draperiei despărțitoare a Lăcașului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Acolo să își pună degetul în sânge. Apoi să stropească de șapte ori cu acel sânge înaintea lui Iahve, în fața draperiei separatoare a Tabernacolului.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Să-și înmoaie degetul în sânge și să stropească cu sânge de șapte ori înaintea Domnului spre perdeaua sanctuarului!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 să-și înmoaie degetul în sânge și să stropească de șapte ori înaintea Domnului, în fața perdelei dinăuntru a Sfântului Locaș.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Și preotul să‐și moaie degetul în sânge și să stropească din sânge de șapte ori înaintea Domnului, înaintea perdelei sfântului locaș.

Onani mutuwo Koperani




Levitic 4:6
22 Mawu Ofanana  

Chivotul fosta-n cort adus; În fața sa, apoi a pus Perdeaua care i-a slujit Drept paravan și-a despărțit Chivotul – mărturia lui – Astfel, de restul cortului. Moise, întocmai, a făcut, Așa cum Domnul i-a cerut.


Altarul, ce a fost turnat Din aur, fost-a așezat În cort, pentru că loc avea În față la acea perdea Ce e-nlăuntrul cortului, Acoperind chivotul lui.


Să-și moaie degetul în el Și să stropească-n fața Lui – Adică-n fața Domnului – De șapte ori deci, după care,


Restul uleiului, aflat La preot – deci în palma lui – Va fi, pe capul omului, Care acum s-a curățat De lepra lui, apoi turnat. Preotul, prin a sa menire, Are să facă ispășire Apoi, în fața Domnului.


Degetul drept, să-și vâre-n el Și să stropească-n fața Lui – Adică-n fața Domnului – De șapte ori deci, după care,


De șapte ori va fi stropit Omul cari este curățit De lepra ce l-a încercat. Să îl declare-apoi curat, Iar pasărea care e vie, Eliberată o să fie,


Și-n sângele vițelului, Își va vârî degetul lui, Pentru că trebuie stropit Capacul, către răsărit. De șapte ori, în fața lui, Cu sângele vițelului, El să stropească, ne-ncetat.


Cu degetul, sânge, să ia Și să stropească-asemenea, De șapte ori, peste altar, Ca să-l sfințească așadar, De toată-ntinăciunea lui – Adică de-a poporului.”


„Tu, șapte săptămâni, voiesc Apoi, să numeri. Trebuiesc – Aceste săptămâni luate – Numai din ani, de-a fi formate. De șapte ori s-adăugești Tot șapte ani, când socotești, Iar toate zilele-nsumate – Din șapte săptămâni formate Numai din ani – vă vor da vouă, În număr, patruzeci și nouă


După acestea, voi vedea, De ascultați de vorba Mea. De n-ascultați, aveți să fiți, De șapte ori, mai mult, loviți, Pentru păcatul săvârșit.


Din nou, veți fi voi pedepsiți. De șapte ori, mai mult, loviți, Pentru păcatul săvârșit, Aveți să fiți. Am să trimit,


Din nou, veți fi voi pedepsiți, De șapte ori, mai mult, loviți Fiind apoi, căci vă trimit – Pentru păcatul săvârșit – Din cer, aprinsa Mea mânie


În sângele-acelui vițel, Să-și vâre-apoi degetul lui, Stropind ‘naintea Domnului – În față la perdeaua care, Locașul sfânt, în el o are – De șapte ori, și să ajungă


Sângele jertfei ce s-a dat, De preot, trebuie luat, Pentru a unge-apoi, cu el, Coarnele-altarului acel, Pe care voi îl folosiți, Arderi de tot, când Îmi jertfiți. Restul de sânge-al țapului, La poalele altarului, Va trebui a fi vărsat – Când ungerea s-a încheiat.


Sângele jertfei ce s-a dat, De preot trebuie luat, Pentru a unge-apoi, cu el, Coarnele-altarului acel, Pe care voi îl folosiți, Arderi de tot, când Îmi jertfiți. Restul de sânge-al jertfei lui, La poalele altarului, Va trebui a fi vărsat – Când ungerea s-a încheiat.


Sângele jertfei ce s-a dat, De preot trebuie luat, Pentru a unge-apoi, cu el, Coarnele-altarului acel, Pe care voi îl folosiți, Arderi de tot, când Îmi jertfiți. Restul de sânge-al mielului, La poalele altarului, Va trebui, apoi, vărsat – Când ungerea s-a încheiat.


Apoi, altarul, l-a stropit, De șapte ori și-n urmă, el A uns întreg altaru-acel Și toate sculele pe care, El le avea, pentru lucrare. A uns ligheanul de aramă Și-al său picior, de bună seamă. Prin ungerea ce-a săvârșit, Moise, pe toate, le-a sfințit.


Iar Moise l-a înjunghiat. Cu sângele vițelului, El, coarnele altarului, Le-a uns și-astfel l-a curățat. Restul de sânge, l-a vărsat Apoi, lângă altaru-acel Și l-a sfințit în acest fel, Căci ispășire i-a făcut, Așa cum Domnul a cerut.


Apoi, sângele de vițel, De ai săi fii, a fost luat, Iar ei, tatălui lor, l-au dat. În sângele vițelului, El și-a-nmuiat degetul lui Și-a uns coarnele de pe-altar Așa precum se cere, iar Restul de sânge adunat – Când a sfârșit – a fost vărsat, La poalele altarului.


Apoi, ‘naintea cortului, Să se întoarcă Eleazar. Să își înmoaie, așadar, În sânge, degetul, căci el O să stropească-n acest fel, De șapte ori, în fața lui, Deci înaintea cortului.


Șapte preoți, în fața lui – Adică a chivotului – Cu șapte trâmbițe, vor trece, Cari sunt din coarne de berbece. A șaptea zi – să nu uitați – De șapte ori să-nconjurați Cetatea. Preoții acei Să sune-atunci, în jurul ei, Din trâmbițe. Când auziți


Când Iosua a isprăvit Aste cuvinte de rostit, Cei șapte preoți ce purtau Acele trâmbiți cari erau Lucrate-n coarne de berbece, În față au purces a trece Și au sunat, prelung, din ele, Umplând câmpiile acele, Cu țipătul trâmbițelor. Chivotul sta în urma lor.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa