Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Levitic 4:31 - Biblia în versuri 2014

31 Grăsimea jertfei dată-n dar, Să fie arsă pe altar, Ca jertfă pentru mulțumire. Astfel, se face ispășire, Pentru păcatul săvârșit, De oameni simpli. Negreșit Că ispășirile cerute, De către preot sunt făcute. Greșeala îi va fi iertată, Prin jertfa care a fost dată, Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, I S-a făcut.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

31 Să ia apoi toată grăsimea, la fel cum se ia grăsimea de la jertfa de pace și s-o ardă pe altar, căci aceasta este de o aromă plăcută Domnului. Așa să facă preotul ispășire pentru omul acela, și va fi iertat.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

31 Să ia toată grăsimea, la fel cum se ia aceea de la sacrificiul de pace; și să o ardă pe altar. Acesta este un sacrificiu care produce o aromă plăcută lui Iahve. Așa să facă preotul achitare pentru păcatul omului din popor; și astfel va fi iertat.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

31 Preotul să ia toată grăsimea cum se ia grăsimea de la jertfa de împăcare și s-o ardă pe altar ca mireasmă plăcută Domnului. Preotul să facă ispășire pentru el și-i va fi iertat!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

31 Preotul să ia toată grăsimea, cum se ia grăsimea jertfei de mulțumire, și s-o ardă pe altar, și ea va fi de un miros plăcut Domnului. Astfel va face preotul ispășirea pentru omul acesta, și i se va ierta.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

31 Și să scoată toată grăsimea ei, cum se scoate grăsimea de la jertfa de pace, și preotul s‐o ardă pe altar ca miros plăcut Domnului. Și preotul să facă ispășire pentru el și i se va ierta.

Onani mutuwo Koperani




Levitic 4:31
39 Mawu Ofanana  

Miros plăcut s-a ridicat În fața Domnului. A stat Prea Sfântul, și S-a socotit: „N-am să mai blestem! Nimicit, Pământul – pentru oameni doar – Nu va mai fi, căci e-n zadar. Omul – de tânăr – înspre rău, Se-apleacă în sufletul său Și face din el un pustiu. N-am să lovesc tot ce e viu!


Căci jertfe de un bun miros, Ei vor aduce, drept prinos, Pentru Cel care e mereu, Al cerurilor Dumnezeu Și-au să se roage, Domnului, Pentru-mpărat și fiii lui.


Acum vă duceți și luați Șapte viței, șapte berbeci, Pentru o mare jertfă. Deci, Veniți la Iov, iar el apoi O să-i jertfească pentru voi, Și doar la rugăciunea sa, În pace, Eu vă voi lăsa, Fără a face, la mânie, După a voastră nebunie, Pentru că nu ați glăsuit Atât de drept cum a vorbit, Aici, robul Meu Iov, de Mine!”


Berbecul, îl vei arde tot, Pe-altar, căci ardere de tot – Ce pentru Domnu-i pregătită – E el; e jertfă mistuită De foc, și un miros plăcut, Lui Dumnezeu, Îi e făcut.


Iată că voia Domnului A fost, pentru dreptatea Lui, O lege mare să vestească, Lege care să se vădească Deosebită, minunată, Precum n-a mai fost niciodată.


Domnul a vrut, prin suferință, Ca să zdrobească-a Lui ființă. Dar după ce Își va fi dat Viața, drept jertfă de păcat, El, o sămânță, va vedea Și multe zile va avea. Astfel, lucrarea Domnului Va propăși prin mâna Lui.


Picioarele vor fi luate Și măruntaiele; spălate Vor fi cu apă, după care, Arse-au să fie, fiecare, De către preot, pe altar. Acesta fi-va, așadar, O ardere de tot, numită Jertfă de flăcări mistuită, Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, Îi e făcut.”


Apoi, o să mai trebuiască Să-i frângă – făr’ să-i dezlipească – Aripile. Când a sfârșit Preotul, tot ce-i de-mplinit, Are s-o ardă pe altar. Aceasta fi-va, așadar, O ardere de tot, numită Jertfă de flăcări mistuită, Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, Îi e făcut.”


Picioarele vor fi luate Și măruntaiele. Spălate Vor fi cu apă, după care, Arse-au să fie fiecare – De către preot – pe altar. Acesta fi-va, așadar, O ardere de tot, numită Jertfă de flăcări mistuită, Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, Îi e făcut.


Restul uleiului, aflat La preot – deci în palma lui – Va fi, pe capul omului, Care acum s-a curățat De lepra lui, apoi turnat. Preotul, prin a sa menire, Are să facă ispășire Apoi, în fața Domnului.


Preotul are să le ia Și-n urmă, jertfă, să le dea. O pasăre are menire De jertfă pentru ispășire, Iar pe cealaltă o socot Să-Mi fie ardere de tot. Așa cum e a lui menire, Preotul face ispășire, Apoi, în fața Domnului, Pentru meteahna omului.


Preotul, prin a sa menire, Are să facă ispășire – Pentru păcatul săvârșit – Cu-acel berbece dăruit Jertfă de vină și, iertat, Astfel, va fi al său păcat.


Ea, preoților, va fi dată. Aceștia – precum bine știi – Vor fi ai lui Aron copii. Un pumn, din floarea de făină, Să ia preotul și să vină Ca s-o arunce pe altar, Unde va arde acest dar, Care întâi s-a pregătit Cu untdelemn – cum am dorit – Și cu tămâia ce o are. Acesta-i darul din mâncare, Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, Îi e făcut.


Din daru-acesta de mâncare, Pe care-l dai, preotul are Ca să rețină, mai ‘nainte, Partea de-aducere aminte, Căci astă parte doar – din dar – Trebuie arsă pe altar. Acesta este un dar care E dat ca jertfă de mâncare, Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, I S-a făcut.


Grăsimea dobitocului – Grăsimea jertfei dată-n dar – Să fie arsă, pe altar.


Grăsimea jertfei dată-n dar Să fie arsă, pe altar, Ca jertfă pentru mulțumire. Astfel se face ispășire, Pentru păcatul săvârșit De căpetenii. Negreșit Că ispășirile cerute, De către preot sunt făcute.


Grăsimea mielului luată Va fi de către preot, toată, Precum se face și-aveți știre, La jertfa pentru mulțumire. Apoi s-o ardă pe altar, Pe jertfele de pe-al său jar, Cari pentru Domnu-s rânduite Și sunt, de flăcări, mistuite. Preotul – prin a sa menire – Astfel, va face ispășire, Iar omul – pentru-al său păcat – Iertare va fi căpătat.”


Apoi să facă pregătire Celei de-a doua păsări date, După poruncile-așezate. Această pasăre-o socot A fi drept ardere de tot. Deci astfel – prin a sa menire – Preotul face ispășire, Iar omul – pentru-al său păcat – Atuncea doar, va fi iertat.


Apoi s-aducă – Domnului – O jertfă, pentru vina lui. Din turmă, o să trebuiască Să ia o parte femeiască – Oaie sau capră – cu menire De jertfă pentru ispășire. S-o dea apoi, preotului, Care, pentru păcatul lui – Așa precum v-am dat de știre – Are să facă ispășire.


Moise, în urmă, a luat Apă, cu care a spălat Ale berbecului picioare Și măruntaie, după care A pus berbecul, tot, pe jar, Ars ca să fie, pe altar. Această jertfă ce-a fost dată, E „ardere de tot” chemată. O jertfă, astfel pregătită, Este de flăcări mistuită, Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, Îi e făcut. Moise, pe toate, le-a-mplinit, Așa cum Domnu-a poruncit.


Preotu-n urmă va avea Să facă, prin a sa menire, Pentru popor, o ispășire. Prin jertfele care s-au dat, Păcatul său va fi iertat, Pentru că n-a fost săvârșit De nimenea, în mod voit.


Un glas din cer, „E Fiul Meu” – A zis – „El este Preaiubit, În El, plăcerea, Mi-am găsit.”


Trăiți în dragoste apoi, Cum ne-a iubit Hristos, pe noi, Încât, pe Sine, El S-a dat, Spre a plăti al nost’ păcat, Asemenea unui „prinos, Drept jertfă, de un bun miros”, Adusă pentru Dumnezeu.


El – care este oglindirea Slavei, precum și-ntipărirea Ființei Lui, Cel care poate A ține lucrurile toate, Aflate-n cer și pe pământ, Cu-a Lui putere, din Cuvânt – O curăție a făcut, Pentru păcate, și-a șezut În locurile prea înalte, Unde urma ca să se salte, La a Măririi dreaptă stând,


Iisus, din contră, acum, iată, O jertfă, singură, a dat, Pentru păcate, și a stat, La dreapta, lângă Dumnezeu, Unde va rămânea mereu,


O jertfă numai, a dat El, Și i-a făcut, în acest fel, Pe toți cei care sunt sfințiți, A fi, pe veci, desăvârșiți.


Odată pentru totdeauna, Hristosul nostru a intrat, În Locul cel „prea sfânt” chemat, Și n-a dus sânge de vițel Și nici de țapi. Acolo, El, Cu al Său sânge a intrat, După ce-ntâi a căpătat O veșnică răscumpărare.


Dacă umblăm însă-n lumină – Căci El, lumină, e, deplină – Avem cu toții, părtășie, Unii cu alții și, se știe, Că sângele ce l-a vărsat Hristos – al Său Fiu – ne-a spălat De ale noastre mari păcate, Care, astfel, au fost iertate.


Un cântec nou, cu toți cântau, Și-n cântec, astfel glăsuiau: „Tu singur doar, ai fost găsit, Cartea s-o iei, și-nvrednicit Să rupi pecețile pe care, Aceasta, peste ea, le are; Căci Tu ai fost înjunghiat Și astfel, ai răscumpărat, Cu al Tău sânge – cu mult greu – Mulți oameni, pentru Dumnezeu, Căci, către El, aveau să vie, Din orișicare seminție, Din orișicare limbă-anume, Din orișice norod, din lume.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa