21 Cu ce rămâne, din vițel, Aveți a proceda la fel, Precum cu primul ați lucrat. Deci ce rămâne, e luat Și dus e-ntr-un anume loc, Pentru că, ars, va fi, în foc. Aceasta este jertfa care E pentru-ntreaga adunare, Dată – precum v-am dat de știre – Drept jertfă pentru ispășire.”
21 Ce rămâne din taur să fie dus în afara taberei și să fie ars, la fel cum s-a ars și ce a rămas din primul taur. Aceasta este o jertfă pentru păcat adusă pentru adunare.
21 Părțile rămase din vițel să fie duse în afara taberei și să fie arse. Să se facă exact cu s-a procedat cu părțile primului vițel. Acesta este un sacrificiu adus pentru păcatul adunării.
Fiii robiei, care – iară – Ajuns-au a se-ntoarce-n țară, Arderi de tot I-au dăruit Lui Dumnezeu. Ei au jertfit Atât berbeci, cât și viței Și șaptezeci și șapte miei. Vițeii care s-au jertfit, La doisprezece s-au vădit, Iar nouăzeci și șase deci, Sun jertfe date din berbeci. Și doisprezece țapi s-au dat, Drept ispășire de păcat, Ca jertfe care se socot A fi drept ardere de tot.
Carnea, precum și pielea lui Și baliga vițelului, Vor trebui a fi luate – Din tabără – și aruncate, Afară-n urmă, într-un loc, Unde ai să le arzi în foc. Acest vițel înjunghiat, O jertfă e, pentru păcat.
Apoi trebuie-njunghiat Țapul care avea menire De jertfă pentru ispășire Adusă-n fața Domnului, Pentru întreg poporul Lui. Sângele țapului adus Va trebui să fie dus, Dincolo de perdeaua care Este în cort, despărțitoare, Căci face-va apoi, cu el, Ca și cu cel de la vițel. Cu sânge, trebuie stropit Înspre capac și, negreșit, Se va stropi și-n fața lui, Cu sângele vițelului.
Aron, atunci, își va fi pus Mâinile-asupra țapului. Cu mâinile pe capul lui, Mărturisi-va, peste el, Păcatele lui Israel: Tot ceea ce s-a săvârșit, Prin care s-a păcătuit, Tot ceea ce-i fărădelege, Toate călcările de lege. Toate acestea fiind spuse, Pe capul țapului, sunt puse. Apoi, el fi-va izgonit Către pustie. Însoțit Va fi de-un om anume, care Primi-va astă-nsărcinare.
Va trebui, în urmă, iară, Din tabără, să iasă-afară, Pentru-a lua atunci cu el Și țapul și vițelu-acel Cari dați au fost, de ispășit – Al căror sânge, folosit Fost-a, la cortul întâlnirii, La săvârșirea ispășirii. Aceste trupuri, într-un loc, Duse vor fi și arse-n foc, Cu pieile și carnea lor Și cu baliga jertfelor.
„Dacă poporul a greșit – Deci dacă a păcătuit Într-o anume-mprejurare, Cumva, întreaga adunare – Și fără voie-a săvârșit Ceea ce nu-i e-ngăduit Să făptuiască nimănui Călcând porunca Domnului – Făcându-se toți vinovați – Iată cum o să procedați:
Pe urmă, procedați la fel, Cum ați făcut cu-acel vițel Dat jertfă pentru ispășire. Așa precum v-am dat de știre, Voi o să faceți, negreșit. Când ispășiri a săvârșit Preotul, astfel, pentru voi, Veți căpăta iertare-apoi.
Să se dezbrace, de veșminte, Să își ia altă-mbrăcăminte, Căci trebuie, afar’, să scoată – Din tabără – cenușa toată; Iar locu-n cari s-a aruncat, Trebuie-a fi un loc curat.
Voiesc să știe fiecare, Precum că darul de mâncare, Pe care preotul l-a dat, Nu va putea a fi mâncat; Ci ars să fie acest dar, În întregime, pe altar.”
Sfârșind, în urmă, a strâns el, Tot ce rămas-a din vițel: Carnea, precum și pielea lui Și baliga vițelului. Toate aceste-au fost luate, Din tabără, și aruncate Afară-ntr-un anume loc, În care fost-au arse-n foc. Ceea ce Domnu-a poruncit, Moise, în ăst fel, a-mplinit.
Dacă păcatul făptuit, Fără de voie-i săvârșit – Fără să știe adunarea – Iată care va fi urmarea: Întreg poporul va avea, O jertfă, Domnului, să-I dea. Pentru întregul Israel, Se va aduce un vițel, Pe care Eu am să-l socot Să-Mi fie arderea de tot. Acesta, un miros plăcut, Domnului, Îi va fi făcut. Să-l însoțească fiecare, Cu darul său pentru mâncare Și să-i adauge-o măsură Din jertfa pentru băutură. Deci, după legile-așezate, Toate aceste vor fi date. Un țap care va fi menit Drept jertfă pentru ispășit, Mai trebuie ca să se dea.
Pentru că Fiul omului S-a coborât din slava Lui, Nu ca vreun om să Îl slujească, Ci, dimpotrivă, să-i servească, Pe alții, El, murind apoi, Plătind astfel, să trăiți voi. Prin moartea Lui, răscumpărată, Umanitatea e iertată.”
Pe Cel care n-a cunoscut Nici un păcat, El L-a făcut, Păcat să fie, pentru noi, Ca să putem să fim apoi – Prin El – neprihănirea care, Al nostru Dumnezeu o are.”
Într-adevăr, un dobitoc Are să fie ars în foc, După ce e înjunghiat Și sângele i s-a luat, De către preotul cel mare, Care apoi, să-l ducă are, În Locul cel „prea sfânt” chemat, Drept ispășire de păcat. Trupul de dobitoc jertfit, „Din tabără, e – negreșit – Afară scos și ars în foc Va fi, într-un anume loc”.