2 „Atunci când întâmpla-se-va, Păcat să facă cineva, Călcând, fără de voia lui – Cumva – porunca Domnului, Înfăptuind, făr’ a fi vrut, Lucruri ce nu sunt de făcut, Iată ce trebuie-mplinit:
2 „Vorbește-le fiilor lui Israel și spune-le: «Când va păcătui cineva fără voie împotriva vreuneia din poruncile Domnului, care nu trebuie încălcate, și încalcă una dintre ele,
2 „Vorbește fiilor lui Israél: «Când va păcătui cineva din neștiință împotriva vreuneia dintre poruncile Domnului și va face ceea ce nu se cuvine călcând vreuna dintre ele,
2 „Vorbește copiilor lui Israel și spune: ‘Când va păcătui cineva fără voie împotriva vreuneia din poruncile Domnului, făcând lucruri care nu trebuie făcute, și anume:
2 Dacă va păcătui cineva prin nebăgare de seamă împotriva oricăreia din poruncile Domnului, făcând lucruri care nu trebuiesc făcute și va face vreunul din ele:
Pe-Avram, în grabă, l-a chemat: „Ce mi-ai făcut?!” – l-a întrebat – „Spune-mi, cu ce-am păcătuit În fața ta? Cu ce-am greșit, De faci, acuma, ca să vie Urgia, peste-mpărăție, Să fim loviți de-un greu păcat?! Felul în care te-ai purtat, Nu este cel mai potrivit! Față de mine-ai săvârșit Lucruri, cum nu s-au mai văzut!
Păzește, de asemenea, Pe robul Tău, de boala rea Cari numai din mândrie vine Și n-o lăsa ca peste mine Să poată pune stăpânire! Atuncea, în neprihănire, Am să trăiesc neîncetat, Fiind mereu nevinovat, Căci n-o să am păcate cari Să se vădească a fi mari.
Nu-ți lăsa gura, în păcat, Să te împingă și să spui Către trimisul Domnului: „Pripitu-m-am! Îmi e prea greu!” Să nu mânii pe Dumnezeu, Cumva, prin vorba gurii tale, Ca El să nu afle cu cale – Atunci când e înfuriat – Să nimicească ce-ai lucrat.
Dacă un om – din întâmplare – Va folosi, pentru mâncare, Un lucru sfânt, fără să vrea, El, preotului, să îi dea Prețul cu care-i prețuit, Plus o cincime-adăugit.
„Dacă poporul a greșit – Deci dacă a păcătuit Într-o anume-mprejurare, Cumva, întreaga adunare – Și fără voie-a săvârșit Ceea ce nu-i e-ngăduit Să făptuiască nimănui Călcând porunca Domnului – Făcându-se toți vinovați – Iată cum o să procedați:
„Dacă cumva, s-a nimerit Și-un cap de-al vostru a greșit, Călcând – fără de voia lui – Astfel, porunca Domnului – Înfăptuind, făr’ a fi vrut, Lucruri cari nu sunt de făcut – Iată ce trebuie-mplinit:
Atunci când întâmpla-se-va Ca să greșească cineva, Călcând, fără de voia lui – Cumva – porunca Domnului, Înfăptuind, făr’ a fi vrut, Lucruri cari nu sunt de făcut, Și dacă este omu-acel, Un om de rând, în Israel, Iată ce trebuie-mplinit:
Să vă alegeți fiecare, Niște cetăți cari, de scăpare, Vor trebui, apoi, să fie. În ele, va putea să vie – Pentru a își găsi sălaș – Cel care este ucigaș, Adică – fără îndoială – E ucigaș, doar din greșeală.
Legea aceasta, să se știe Că folosită o să fie De către ucigașul care A omorât din întâmplare, Adică făr’ să fi voit Și fără a-și fi dușmănit Aproapele, mai dinainte.
Măcar că, înainte – eu – Un hulitor am fost, mereu, Am fost un batjocoritor Și un aprins prigonitor, Căci prin tot ceea ce făceam – Adică-n ceea ce lucram – În marea mea necunoștință Trudeam, numai, în necredință!
El poate fi-ngăduitor Cu cel care-i neștiutor – Sau cu cel care-i rătăcit – Pentru că și el a simțit, De-atâtea ori, o slăbiciune Cari, stăpânire, pe el, pune.
În cea de-a doua, voie are – Să intre – doar preotul mare, O dată-n an, și nu oricum, Ci sânge-având, cu el acum, Ca să-l aducă, negreșit, Pentru păcatul săvârșit De sine însuși, după care, Pentru întreaga adunare – Pentru păcatele găsite Din neștiință-nfăptuite.
Doar Ionatan, știre, n-avuse De jurământul ce-l făcuse Întreg poporul. A găsit Un fagure și și-a înfipt Toiagu-n el. L-a ridicat Și-ndată i s-au luminat Ochii, când gustul, i-a simțit.