Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Levitic 4:2 - Biblia în versuri 2014

2 „Atunci când întâmpla-se-va, Păcat să facă cineva, Călcând, fără de voia lui – Cumva – porunca Domnului, Înfăptuind, făr’ a fi vrut, Lucruri ce nu sunt de făcut, Iată ce trebuie-mplinit:

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 „Vorbește-le fiilor lui Israel și spune-le: «Când va păcătui cineva fără voie împotriva vreuneia din poruncile Domnului, care nu trebuie încălcate, și încalcă una dintre ele,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 „Spune-le israelienilor: «Când va păcătui cineva fără să vrea împotriva vreunei porunci a lui Iahve, făcând fapte care nu trebuie făcute,

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 „Vorbește fiilor lui Israél: «Când va păcătui cineva din neștiință împotriva vreuneia dintre poruncile Domnului și va face ceea ce nu se cuvine călcând vreuna dintre ele,

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 „Vorbește copiilor lui Israel și spune: ‘Când va păcătui cineva fără voie împotriva vreuneia din poruncile Domnului, făcând lucruri care nu trebuie făcute, și anume:

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Dacă va păcătui cineva prin nebăgare de seamă împotriva oricăreia din poruncile Domnului, făcând lucruri care nu trebuiesc făcute și va face vreunul din ele:

Onani mutuwo Koperani




Levitic 4:2
18 Mawu Ofanana  

Pe-Avram, în grabă, l-a chemat: „Ce mi-ai făcut?!” – l-a întrebat – „Spune-mi, cu ce-am păcătuit În fața ta? Cu ce-am greșit, De faci, acuma, ca să vie Urgia, peste-mpărăție, Să fim loviți de-un greu păcat?! Felul în care te-ai purtat, Nu este cel mai potrivit! Față de mine-ai săvârșit Lucruri, cum nu s-au mai văzut!


Dar cine are cunoștință, Când a greșit din neștiință? Mă iartă pentru ce-am făcut, Fără ca eu să fi știut!


Păzește, de asemenea, Pe robul Tău, de boala rea Cari numai din mândrie vine Și n-o lăsa ca peste mine Să poată pune stăpânire! Atuncea, în neprihănire, Am să trăiesc neîncetat, Fiind mereu nevinovat, Căci n-o să am păcate cari Să se vădească a fi mari.


Nu-ți lăsa gura, în păcat, Să te împingă și să spui Către trimisul Domnului: „Pripitu-m-am! Îmi e prea greu!” Să nu mânii pe Dumnezeu, Cumva, prin vorba gurii tale, Ca El să nu afle cu cale – Atunci când e înfuriat – Să nimicească ce-ai lucrat.


Dacă un om – din întâmplare – Va folosi, pentru mâncare, Un lucru sfânt, fără să vrea, El, preotului, să îi dea Prețul cu care-i prețuit, Plus o cincime-adăugit.


Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit: „Copiilor lui Israel, Ai să le spui în acest fel:


„Dacă poporul a greșit – Deci dacă a păcătuit Într-o anume-mprejurare, Cumva, întreaga adunare – Și fără voie-a săvârșit Ceea ce nu-i e-ngăduit Să făptuiască nimănui Călcând porunca Domnului – Făcându-se toți vinovați – Iată cum o să procedați:


„Dacă cumva, s-a nimerit Și-un cap de-al vostru a greșit, Călcând – fără de voia lui – Astfel, porunca Domnului – Înfăptuind, făr’ a fi vrut, Lucruri cari nu sunt de făcut – Iată ce trebuie-mplinit:


Atunci când întâmpla-se-va Ca să greșească cineva, Călcând, fără de voia lui – Cumva – porunca Domnului, Înfăptuind, făr’ a fi vrut, Lucruri cari nu sunt de făcut, Și dacă este omu-acel, Un om de rând, în Israel, Iată ce trebuie-mplinit:


Să vă alegeți fiecare, Niște cetăți cari, de scăpare, Vor trebui, apoi, să fie. În ele, va putea să vie – Pentru a își găsi sălaș – Cel care este ucigaș, Adică – fără îndoială – E ucigaș, doar din greșeală.


Legea aceasta, să se știe Că folosită o să fie De către ucigașul care A omorât din întâmplare, Adică făr’ să fi voit Și fără a-și fi dușmănit Aproapele, mai dinainte.


Măcar că, înainte – eu – Un hulitor am fost, mereu, Am fost un batjocoritor Și un aprins prigonitor, Căci prin tot ceea ce făceam – Adică-n ceea ce lucram – În marea mea necunoștință Trudeam, numai, în necredință!


El poate fi-ngăduitor Cu cel care-i neștiutor – Sau cu cel care-i rătăcit – Pentru că și el a simțit, De-atâtea ori, o slăbiciune Cari, stăpânire, pe el, pune.


În cea de-a doua, voie are – Să intre – doar preotul mare, O dată-n an, și nu oricum, Ci sânge-având, cu el acum, Ca să-l aducă, negreșit, Pentru păcatul săvârșit De sine însuși, după care, Pentru întreaga adunare – Pentru păcatele găsite Din neștiință-nfăptuite.


Aceiași gură, în ea are Blestem și binecuvântare! Dar eu vă spun, ca să se știe: Nu trebuie, așa, să fie!


Doar Ionatan, știre, n-avuse De jurământul ce-l făcuse Întreg poporul. A găsit Un fagure și și-a înfipt Toiagu-n el. L-a ridicat Și-ndată i s-au luminat Ochii, când gustul, i-a simțit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa