Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Levitic 4:12 - Biblia în versuri 2014

12 Deci tot ce-a mai rămas din el, Adică din vițelu-acel – Și duse fi-vor, într-un loc, Unde-au să fie arse-n foc. Din tabără, veți scoate dar, Toate aceste resturi, iar Locul unde le-ați aruncat Trebuie-a fi un loc curat.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

12 adică ce a rămas din taur, să le ducă într-un loc curat în afara taberei, acolo unde se aruncă cenușa de la grăsime, și să le ardă într-un foc făcut din lemne. Trebuie să fie arse acolo unde se aruncă cenușă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 adică ce a rămas din vițel, să le ducă într-un loc curat în afara taberei, acolo unde se aruncă cenușa; și să le ardă într-un foc făcut cu lemne. Deci ele vor fi arse în zona în care se aruncă cenușa.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 tot vițelul să-l scoată afară din tabără, într-un loc curat unde se varsă cenușa, și să-l ardă pe lemnele care sunt pe foc; să fie ars pe locul unde se varsă cenușa!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 adică tot vițelul care a mai rămas, să le scoată afară din tabără, într-un loc curat, unde se aruncă cenușa, și să le ardă cu lemne pe foc; să fie arse pe grămada de cenușă.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 tot vițelul, să‐l scoată afară din tabără, într‐un loc curat unde se varsă cenușa și să‐l ardă pe lemne cu foc; să se ardă unde se varsă cenușa.

Onani mutuwo Koperani




Levitic 4:12
16 Mawu Ofanana  

Carnea, precum și pielea lui Și baliga vițelului, Vor trebui a fi luate – Din tabără – și aruncate, Afară-n urmă, într-un loc, Unde ai să le arzi în foc. Acest vițel înjunghiat, O jertfă e, pentru păcat.


Să iei vițelul cu menire De jertfă pentru ispășire, Căci într-un loc anume-apoi, Va trebui să-l ardeți voi, Chiar lângă Casă, pe-un pământ Afară din Locașul sfânt.


Până când fi-va vindecat, El, necurat, va rămânea Și singur, trebuie să stea; Afară, o să trebuiască – Din tabără – să locuiască.”


Va trebui, în urmă, iară, Din tabără, să iasă-afară, Pentru-a lua atunci cu el Și țapul și vițelu-acel Cari dați au fost, de ispășit – Al căror sânge, folosit Fost-a, la cortul întâlnirii, La săvârșirea ispășirii. Aceste trupuri, într-un loc, Duse vor fi și arse-n foc, Cu pieile și carnea lor Și cu baliga jertfelor.


Cu ce rămâne, din vițel, Aveți a proceda la fel, Precum cu primul ați lucrat. Deci ce rămâne, e luat Și dus e-ntr-un anume loc, Pentru că, ars, va fi, în foc. Aceasta este jertfa care E pentru-ntreaga adunare, Dată – precum v-am dat de știre – Drept jertfă pentru ispășire.”


Voiesc să știe fiecare, Precum că darul de mâncare, Pe care preotul l-a dat, Nu va putea a fi mâncat; Ci ars să fie acest dar, În întregime, pe altar.”


Dar să mănânce, sunt opriți, Din ceea ce voi dăruiți Ca jertfă pentru ispășire Și-n cortul pentru întâlnire Sângele ei a fost adus Când ispășirea – cum v-am spus – Se face în locașul sfânt. Aceste jertfe, arse, sânt.”


Să dea-napoi lucrul luat Cu sila, sau acaparat Cu-nșelăciuni, sau lucrul care Dat îi fusese în păstrare, Ori lucrul ce s-a prăpădit Însă pe care l-a găsit;


Sfârșind, în urmă, a strâns el, Tot ce rămas-a din vițel: Carnea, precum și pielea lui Și baliga vițelului. Toate aceste-au fost luate, Din tabără, și aruncate Afară-ntr-un anume loc, În care fost-au arse-n foc. Ceea ce Domnu-a poruncit, Moise, în ăst fel, a-mplinit.


Carnea și pielea-au fost luate, Din tabără, și lepădate Afară-ntr-un anume loc, Unde au fost arse în foc.


Domnul, lui Moise, i-a vorbit: „Omul să fie pedepsit Cu moartea! Astfel, fiecare Pietre să ia și să-l omoare. Din tabără, să-l scoate-ți voi Și-afară-l veți ucide-apoi.”


Să luați vaca, așadar, Căci la preotul Eleazar Va trebui s-o duceți voi; Iar el o va lua apoi Și-afară are să o scoată, Din tabără, ca-njunghiată Să fie ea, în fața lui.


Vaca aceea, să știți voi Că trebuie arsă apoi, Sub ochii lui. În focu-acel, Pielea, să i-o arunce el, Carne și sânge-asemenea. Nimic nu va mai rămânea – Și baliga va fi luată Și-n flăcări, fi-va aruncată.


Fie femeie ori bărbat, Afară vor fi scoși, îndată, Ca nu cumva, tabăra toată, În care-i locuința Mea, S-ajungă-a se spurca și ea.”


Într-adevăr, un dobitoc Are să fie ars în foc, După ce e înjunghiat Și sângele i s-a luat, De către preotul cel mare, Care apoi, să-l ducă are, În Locul cel „prea sfânt” chemat, Drept ispășire de păcat. Trupul de dobitoc jertfit, „Din tabără, e – negreșit – Afară scos și ars în foc Va fi, într-un anume loc”.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa