Față de-ntregul Israel, De Solomon a fost sfințită Curtea ce fost-a construită În fața Casei Domnului, Căci jertfele aduse Lui, Acolo fost-au dăruite: Și cele care-s socotite Arderi de tot și cele care Daruri erau pentru mâncare, Precum și cele cu menire De jertfe pentru mulțumire, Având în conținutul lor Numai grăsimea jertfelor. Toate, în curte, s-au adus, Căci pentru-altarul ce s-a pus În fața Domnului să stea Și cari de-aramă se vădea, Mare a fost al jertfei dar, Prea mic fiind acel altar.
Levitic 3:5 - Biblia în versuri 20145 Preoți-apoi, care – cum știi, Vor fi ai lui Aron copii – Au să le-așeze peste jar, Pe focul făcut pe altar, Deasupra arderii de tot. Această jertfă, o socot Adusă-n fața Domnului Și arsă-n para focului, Prin care, un miros, plăcut, Lui Dumnezeu, Îi e făcut. Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească5 Fiii lui Aaron să le ardă pe altar, deasupra arderii-de-tot care va fi pe lemnele de pe foc, ca o jertfă mistuită de foc, de o aromă plăcută Domnului. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 20185 Fiii lui Aaron să le ardă pe altar, deasupra sacrificiului ars integral care va fi pe lemnele de pe foc. Acesta să fie ca un sacrificiu consumat de foc, ce va produce o aromă plăcută lui Iahve. Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 20205 Fiii lui Aaròn să le ardă pe altar deasupra arderii de tot de pe lemnele care sunt pe foc! Este jertfă mistuită de foc, mireasmă plăcută înaintea Domnului. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu5 Fiii lui Aaron să le ardă pe altar, deasupra arderii-de-tot, care va fi pe lemnele de pe foc. Aceasta este o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului. Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 19315 Și fiii lui Aaron s‐o ardă pe altar peste arderea de tot, care este deasupra lemnelor care sunt pe foc: este o jertfă cu foc, miros plăcut Domnului. Onani mutuwo |
Levitic 3:5
24 Mawu Ofanana
Când au sfârșit, s-au apucat Să pregătească-apoi, de-ndat’, Paști pentru neamul de preoți Și pentru ei. Preoții toți – Cari fii ai lui Aron erau – De Paște, multă treabă-aveau, Căci până când s-a înnoptat, Grăsimi și-arderi de tot au dat. De-aceea, fost-au nevoiți Aceia cari erau Leviți, Paști să gătească pentru toți Cei care se vădeau preoți.
„Dar preoții Leviți, pe care, Țadoc, urmași, în lume-i are – Cari la Locașul sfânt erau Și slujbele lui le păzeau În vremea-n care, rătăcit, Tot Israelul s-a vădit – De Mine s-or apropia Și să-Mi slujească vor putea, Căci cu grăsime au să vie Și sânge, să-Mi aducă Mie” – Zice Acela cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu.
În sfântul Meu Locaș, apoi, Niște străini ați adus voi, A căror inimă se-arată Că împrejur nu e tăiată, Iar carnea lor, de-asemenea, Tot netăiată e și ea. Oameni-aceștia Mi-au spurcat Casa, în ea, când au intrat. Grăsimea, pâinea Mea apoi, Și sângele le-ați adus voi În fața urâciunilor Avute de al vost’ popor Și rupt-ați legământul Meu, Pe cari, cu voi, l-am făcut Eu.
Grăsimea jertfei dată-n dar, Să fie arsă pe altar, Ca jertfă pentru mulțumire. Astfel, se face ispășire, Pentru păcatul săvârșit, De oameni simpli. Negreșit Că ispășirile cerute, De către preot sunt făcute. Greșeala îi va fi iertată, Prin jertfa care a fost dată, Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, I S-a făcut.
Grăsimea mielului luată Va fi de către preot, toată, Precum se face și-aveți știre, La jertfa pentru mulțumire. Apoi s-o ardă pe altar, Pe jertfele de pe-al său jar, Cari pentru Domnu-s rânduite Și sunt, de flăcări, mistuite. Preotul – prin a sa menire – Astfel, va face ispășire, Iar omul – pentru-al său păcat – Iertare va fi căpătat.”
Focul să ardă, pe altar – Să nu se stingă al său jar. Mereu, preotul trebuiește – Când dimineața se ivește – S-aprindă lemne, pe altar, Și să așeze peste jar, Jertfa de ardere de tot. De-asupra ei – precum socot – Are să fie așezată Grăsimea ce a fost luată Din jertfele, cari au menire, De-a fi jertfe de mulțumire. Pe toate, când o să le pună, O să le ardă împreună.
Să nu lași, spre răscumpărare, Pe cel dintâi născut pe care Îl are vaca, nici pe cel Care-i al oii și la fel, Nici pe al caprei. Ia aminte: Toate acestea-s lucruri sfinte. Să le iei sângele-așadar, Și să-l stropești peste altar. Grăsimea să le-o arzi, de-ndată. Aceasta este-o jertfă dată Spre-a fi de flăcări mistuită. Dacă e astfel dăruită, Miros plăcut, are să-I facă, Lui Dumnezeu, ca să Îi placă.
S-aduceți darul de mâncare, Făcut din a făinii floare; Doar trei zecimi o să luați, Din efă, ca s-o frământați Cu untdelemn. În acest fel, Să însoțiți orice vițel. Pentr-un berbece mai apoi, Alt dar aveți s-aduceți voi. Darul acesta de mâncare E tot din a făinii floare. Două zecimi o să luați – Din efă – ca s-o frământați Cu untdelemn. Iată-n ce fel,
De-asemenea, poporului, În felu-acesta, să-i mai spui: „Iată ce jertfă mistuită De flăcări, fi-va pregătită, Zilnic, în fața Domnului, Ca ardere pe-altarul Lui: Doi miei de-un an, să pregătiți – Fără cusur – și să-i jertfiți. Aceste jertfe, le socot Să-Mi fie arderea de tot Care, mereu, trebuie dată, Pentru că ea e necurmată.
Zotsatsa