Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Levitic 3:3 - Biblia în versuri 2014

3 Din jertfa ce-a fost dăruită, Să ia drept – jertfă mistuită De foc ‘naintea Domnului – Grăsimea dobitocului, Aflată peste măruntaie. De-asemenea, să se mai taie Grăsimea ce ține de ele – De măruntaiele acele –

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 Apoi, din această jertfă de pace, să aducă o jertfă mistuită de foc pentru Domnul. S-o aducă din grăsimea care acoperă măruntaiele și din toată grăsimea din jurul măruntaielor,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Apoi, din acest sacrificiu de pace, să aducă lui Iahve un sacrificiu consumat de foc. Acesta să conțină grăsimea care acoperă organele interne împreună cu aceea din jurul lor,

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Să aducă din jertfa de împăcare, jertfă prin foc Domnului: grăsimea care acoperă măruntaiele și toată grăsimea de pe măruntaie,

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Din această jertfă de mulțumire, să aducă drept jertfă mistuită de foc înaintea Domnului grăsimea care acoperă măruntaiele și toată grăsimea care ține de măruntaie,

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Și el să aducă din jertfa de pace o jertfă cu foc Domnului: grăsimea care acoperă măruntaiele și toată grăsimea care este pe măruntaie

Onani mutuwo Koperani




Levitic 3:3
25 Mawu Ofanana  

Iată că inimile lor Asemeni sunt grăsimilor, Căci se vădesc nesimțitoare. Dar eu, cât voi trăi sub soare, La Legea Ta voi cugeta, Căci ea doar, mă va desfăta.


Iată lucrarea următoare, Care va fi făcută: taie Grăsimea de pe măruntaie Și-aceea a prapurului; Să îi mai scoți, vițelului, Rărunchii cu grăsimea lor. Acestea toate-apoi fi-vor Arse de focul din altar Acolo-n fața voastră; iar


În urmă, iei grăsimea lui: Să iei coada berbecului, Și să mai iei grăsimea care, Pe măruntaie, el o are; Ia prapurul ficatului, Ia și cei doi rărunchi ai lui, Ia și grăsimea ce-i aflată Pe ei, și să mai iei o spată – Pe cea din dreapta; căci el are A fi berbec de închinare, Atunci, în slujba Domnului. Aceasta e menirea lui.


Copile, dă-mi inima ta Și ochi-ți, când vor căuta, Găsească doar căile Mele Căci pline de plăcere-s ele!


Fă inimile tuturor Să se-mpietrească. Ăst popor, Iată, ureche bună are, Dar fă-o ca să fie tare! Ai lor ochi, fă-i să nu mai vadă, Inima lor să nu Mă creadă, Să nu-nțeleagă ce e bine, Să nu se-ntoarcă înspre Mine, Pentru ca să-i tămăduiesc!”


O inimă nouă, apoi, Și un duh nou așez în voi. Scot inima din piatră care În trup o poartă fiecare Și-o inimă de carne – iată – În locul ei vă va fi dată.


„Dar preoții Leviți, pe care, Țadoc, urmași, în lume-i are – Cari la Locașul sfânt erau Și slujbele lui le păzeau În vremea-n care, rătăcit, Tot Israelul s-a vădit – De Mine s-or apropia Și să-Mi slujească vor putea, Căci cu grăsime au să vie Și sânge, să-Mi aducă Mie” – Zice Acela cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu.


Jertfa-n bucăți va fi tăiată Și-apoi, bucată cu bucată – Cu capul și grăsimea dar – Arse, de preot, pe altar Trebuie-n urmă, ca să fie. Iată ce vreau să se mai știe:


Bucățile vițelului, Capul și cu grăsimea lui.


Grăsimea jertfei cu menire De jertfă pentru ispășire Să o aducă pe altar, Ca să o ardă pe-al său jar.


Tot ce se ia, din acest dar, Ars o să fie, pe altar, De către preot. Vreau să știți Că tot ceea ce-o să jertfiți Este mâncarea potrivită, Pentru o jertfă mistuită De către para focului Adusă-n fața Domnului, Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, I s-a făcut. Grăsimea dobitocului, Toată, este a Domnului.


Când are să-l înfățișeze, Pe capul lui, să își așeze Mâna – în fața cortului – Și-acolo-apoi – la ușa lui – Să îl înjunghie, de-ndat’. Sângele îi va fi luat, De preoți, care – precum știi – Vor fi ai lui Aron copii. Ei vor stropi, peste altar, Cu sângele acelui dar.


Cei doi rărunchi, grăsimea lor, Apoi grăsimea coapselor Și prapurul de pe ficat. Acesta trebuie luat Cu totul, căci va fi desprins De la rărunchi, unde e prins.


Căci el le va lua în felul În care e luat vițelul Adus – precum v-am dat de știre – Ca jertfă pentru mulțumire. Părțile-acelea așadar, Arse-au să fie, pe altar.


Omul va da cu mâna lui, Ceea ce este pregătit A fi de flăcări mistuit: Grăsimea dobitocului Și-asemenea și pieptul lui; Pieptul să fie legănat Atunci când are a fi dat, Căci legănat e darul lui, Adus în fața Domnului.


De către preot, pe altar, Ars o să fie acest dar Apoi, în fața Domnului, De către para focului. Această jertfă mistuită De către foc este menită Ca-n fața Domnului să țină Locul de jertfă pentru vină.


Apoi, a ars, pe jarul lui, Grăsimea care s-a luat De la vițelul ce-a fost dat Drept jertfă pentru ispășit. A ars – precum s-a poruncit – Cei doi rărunchi și a urmat Și prapurul de pe ficat. Așa cum Domnul a cerut, Totul, întocmai, s-a făcut.


De-aceea zic: sunt fericiți, Ai voștri ochi, că au zărit Și-urechea că a auzit


„Se-apropie, acest popor, De Mine, doar cu gura, iar Cu buzele, Mă cinstesc doar, Însă, cu inima, văd bine, Cât de departe e de Mine.


Nădejdea, astfel întărită, Nu ne înșeală, niciodată, Pentru că-n noi a fost turnată Iubirea, de la Dumnezeu, Pe care o purtăm, mereu, În încercări, pe-acest pământ, În inimă, prin Duhul Sfânt.


Prea bine cred că știți și voi, Precum că omul vechi, din noi, Cu El – odată – nevoit Era, să fie răstignit, Ca ăst trup, al păcatului, Să fie, de puterea lui, În felu-acesta, dezbrăcat, Să nu mai fim robi, sub păcat.


Inima vă va fi tăiată, Atuncea, împrejur, căci iată, Al vostru Domn și Dumnezeu Dorește să-L iubiți mereu, Din toată inima apoi, Și din tot sufletul, ca voi, În țara voastră, să trăiți.


Până când nici nu se ardea Grăsimea jertfelor, venea Argatul preotului, care Cerea, cu îndrăzneală mare, Parte din jertfa omului, Adusă-n cinstea Domnului: „Dă, pentru preot, carnea care Trebuie pusă la frigare! De carne fiartă, să n-audă, Căci el dorește carne crudă!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa