Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Levitic 3:2 - Biblia în versuri 2014

2 Când are să-l înfățișeze, Pe capul lui, să își așeze Mâna – în fața cortului – Și-acolo-apoi – la ușa lui – Să îl înjunghie, de-ndat’. Sângele îi va fi luat, De preoți, care – precum știi – Vor fi ai lui Aron copii. Ei vor stropi, peste altar, Cu sângele acelui dar.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 Să pună mâna pe capul ofrandei sale și s-o înjunghie la intrarea în Cortul Întâlnirii, iar preoții, fiii lui Aaron, să stropească sângele pe altar, de jur împrejur.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Să pună mâna pe capul animalului oferit pentru sacrificare și să îl înjunghie la intrarea în Cortul Întâlnirii. Preoții, adică fiii lui Aaron, să stropească sângele (acelui animal) pe altar, pe toate părțile lui.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Să pună mâna pe capul darului, să-l înjunghie la ușa cortului întâlnirii și fiii lui Aaròn, preoții, să stropească cu sângele lui altarul de jur împrejur!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Să pună mâna pe capul dobitocului, să-l înjunghie la ușa cortului întâlnirii, și preoții, fiii lui Aaron, să stropească sângele pe altar de jur împrejur.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Și să‐și pună mâna pe capul darului său și să‐l junghie la intrarea cortului întâlnirii; și fiii lui Aaron, preoții, să stropească sângele pe altar de jur împrejur.

Onani mutuwo Koperani




Levitic 3:2
23 Mawu Ofanana  

Vițelu-n fața cortului Adu-l. Aron și fiii lui Să-și pună mâinile pe el.


Să-njunghii dar, vițelu-acel Apoi, la ușa cortului.


Apoi, va trebui să treci Să iei pe unul din berbeci. Pe-Aron – și ai săi fii – i-adună, Ca mâinile să și le pună Cu toții, peste capul lui.


Cu sângele berbecului – Sânge ce-l vei fi l-ai adunat, După ce fosta-njunghiat – Ocol să dai altarului, Ca să stropești în jurul lui.


Pe celălalt berbec să-l iei Și la Aron aduce-l-vei, Căci pe capul berbecului, El și cu toți feciorii lui, Mâinile trebuiesc a-și pune.


La fel precum sunt niște oi Rătăcitoare, eram noi, Căci fiecare își vedea De drumul pe care-l avea. Pe El, Domnu-L făcu să cadă, Nelegiuirii noastre, pradă.


Cu jertfa lui, apoi, să vie Și să-și înjunghie-al său dar, La miazănoapte de altar. Iar preoții, care – cum știi Că sunt ai lui Aron copii – Stropi-vor, cu sângele lui, Jur împrejuru-altarului.


„Când cineva, din Israel, Un bou, o capră, sau un miel, În tabără a-njunghiat – Ori în afară l-a tăiat –


Și nu aduce vita lui, Apoi, la ușa cortului, Ca să-l aducă așadar, În fața Domnului, drept dar, De sângele ce l-a vărsat, Omul se face vinovat; Acesta, fără îndoială, Îi va fi pus la socoteală. Cel care astfel a greșit, Voiesc să fie nimicit, Din mijlocul poporului – Aceasta e pedeapsa lui!


Din jertfa ce-a fost dăruită, Să ia drept – jertfă mistuită De foc ‘naintea Domnului – Grăsimea dobitocului, Aflată peste măruntaie. De-asemenea, să se mai taie Grăsimea ce ține de ele – De măruntaiele acele –


Când are să-l înfățișeze, Pe capul lui, să își așeze Mâna – în fața cortului – Și-acolo-apoi – la ușa lui – Să îl înjunghie de-ndat’. Sângele îi va fi luat De preoți, care – precum știi – Vor fi ai lui Aron copii. Ei vor stropi, peste altar, Cu sângele acelui dar.


Moise-a luat berbecul care Menit era la închinare Pentru serviciul Domnului. Atunci, Aron și fiii lui, Mâinile, și le-au așezat, Pe capul său și junghiat


Atunci, asupra casei care David în stăpânire-o are, Și peste cei ce se vădesc Că în Ierusalim trăiesc, Duh de-ndurare Eu voi pune, Precum și duh de rugăciune. Își vor întoarce înapoi Ochii și vor privi apoi, Spre Cel pe care L-au străpuns, Spre Mine, pe cari M-au împuns. În urmă, Îl vor plânge dar, Cum cineva-și plânge amar, Pe fiul care l-a avut, Care-i era întâi născut.


Să nu lași, spre răscumpărare, Pe cel dintâi născut pe care Îl are vaca, nici pe cel Care-i al oii și la fel, Nici pe al caprei. Ia aminte: Toate acestea-s lucruri sfinte. Să le iei sângele-așadar, Și să-l stropești peste altar. Grăsimea să le-o arzi, de-ndată. Aceasta este-o jertfă dată Spre-a fi de flăcări mistuită. Dacă e astfel dăruită, Miros plăcut, are să-I facă, Lui Dumnezeu, ca să Îi placă.


Vă spun, acuma, ca să știți, Că L-ați ucis pe-al vieții Domn. Dar Domnul, din al morții somn, Degrabă, L-a-nviat apoi; Iar ai Lui martori, suntem noi.


Domnul, pe Robul Său, Iisus, Trimisu-L-a – precum a spus – Întâi la voi, ca să lucreze Și să vă binecuvinteze; Să vă întoarceți înapoi De la fărădelegi apoi.”


Pe Cel care n-a cunoscut Nici un păcat, El L-a făcut, Păcat să fie, pentru noi, Ca să putem să fim apoi – Prin El – neprihănirea care, Al nostru Dumnezeu o are.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa