Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Levitic 3:16 - Biblia în versuri 2014

16 Tot ce se ia, din acest dar, Ars o să fie, pe altar, De către preot. Vreau să știți Că tot ceea ce-o să jertfiți Este mâncarea potrivită, Pentru o jertfă mistuită De către para focului Adusă-n fața Domnului, Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, I s-a făcut. Grăsimea dobitocului, Toată, este a Domnului.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

16 Apoi preotul să le ardă pe altar ca o jertfă de mâncare mistuită de foc, de o aromă plăcută. Toată grăsimea este a Domnului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 Apoi preotul să le ardă toate pe altar. Aceasta este o mâncare adusă ca sacrificiu consumat de foc și care produce o aromă plăcută. Toată grăsimea este a lui Iahve.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 Preotul să le ardă pe altar! Aceasta este o jertfă de mâncare mistuită de foc înaintea Domnului, mireasmă plăcută. Toată grăsimea este a Domnului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 Preotul să le ardă pe altar. Aceasta este mâncarea unei jertfe mistuite de foc, de un miros plăcut Domnului. Toată grăsimea este a Domnului.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

16 Și preotul să le ardă pe altar: este pâinea jertfei arse cu foc ca miros plăcut. Toată grăsimea este a Domnului.

Onani mutuwo Koperani




Levitic 3:16
19 Mawu Ofanana  

Abel a procedat la fel: O jertfă a adus și el, Din oile întâi născute În turma sa – foarte plăcute Fiind în fața Domnului.


Jertfele închinate Lui – Acele care se socot A fi drept ardere de tot, Grăsimea celor cu menire De jertfe pentru mulțumire Și cele ce se dovedeau De băutură că erau – Fuseseră în număr mare, Date de-ntreaga adunare.


De Solomon, a fost sfințită Curtea ce fost-a construită În fața Casei Domnului, Căci jertfele aduse Lui, Acolo fost-au dăruite: Și cele care-s socotite Arderi de tot, și cele care Daruri erau pentru mâncare, Precum și cele cu menire De jertfe pentru mulțumire Având în conținutul lor Numai grăsimea jertfelor. Toate, în curte, s-au adus, Căci pentru-altarul ce s-a pus În fața Domnului să stea Și cari de-aramă se vădea, Mare a fost al jertfei dar, Prea mic fiind acel altar.


Iată lucrarea următoare, Care va fi făcută: taie Grăsimea de pe măruntaie Și-aceea a prapurului; Să îi mai scoți, vițelului, Rărunchii cu grăsimea lor. Acestea toate-apoi fi-vor Arse de focul din altar Acolo-n fața voastră; iar


În urmă, iei grăsimea lui: Să iei coada berbecului, Și să mai iei grăsimea care, Pe măruntaie, el o are; Ia prapurul ficatului, Ia și cei doi rărunchi ai lui, Ia și grăsimea ce-i aflată Pe ei, și să mai iei o spată – Pe cea din dreapta; căci el are A fi berbec de închinare, Atunci, în slujba Domnului. Aceasta e menirea lui.


Domnul a vrut, prin suferință, Ca să zdrobească-a Lui ființă. Dar după ce Își va fi dat Viața, drept jertfă de păcat, El, o sămânță, va vedea Și multe zile va avea. Astfel, lucrarea Domnului Va propăși prin mâna Lui.


„Dar preoții Leviți, pe care, Țadoc, urmași, în lume-i are – Cari la Locașul sfânt erau Și slujbele lui le păzeau În vremea-n care, rătăcit, Tot Israelul s-a vădit – De Mine s-or apropia Și să-Mi slujească vor putea, Căci cu grăsime au să vie Și sânge, să-Mi aducă Mie” – Zice Acela cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu.


Preotul, prin a lui menire, Cu jertfa ce o s-o primească – Cu al ei sânge – să stropească Peste altarul Domnului Aflat la ușa cortului. Apoi, să ardă, pe altar, Grăsimea jertfei dată-n dar, Căci astfel, un miros plăcut, Îi va fi, Domnului, făcut.


Grăsimea jertfei dată-n dar Să fie arsă, pe altar, Ca jertfă pentru mulțumire. Astfel se face ispășire, Pentru păcatul săvârșit De căpetenii. Negreșit Că ispășirile cerute, De către preot sunt făcute.


Grăsimea jertfei dată-n dar, Să fie arsă pe altar, Ca jertfă pentru mulțumire. Astfel, se face ispășire, Pentru păcatul săvârșit, De oameni simpli. Negreșit Că ispășirile cerute, De către preot sunt făcute. Greșeala îi va fi iertată, Prin jertfa care a fost dată, Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, I S-a făcut.


Grăsimea dobitocului, De Moise-a fost, apoi, luată; Și coada i-a mai fost tăiată, I-a mai luat grăsimea care – Pe măruntaie – el o are, Și prapurul ficatului Și-asemeni și rărunchii lui Și-apoi grăsimea ce-i aflată Pe ei; i-a mai luat o spată – Pe cea din dreapta. La sfârșit,


Un foc, atuncea, a ieșit – Chiar de la Domnul – și-a-nghițit Grăsimile de pe altar Și jertfa de pe al său jar. Întreg poporul a văzut Tot ceea ce s-a petrecut, Și a scos – plin de veselie – Mari chiote de bucurie; Jos, la pământ, s-a aruncat Cu fața, și s-a închinat.


Din Lege?” „Să-L iubești”, a zis Iisus, „pe Domnul, cum e scris: „Cu inima și sufletul, Și-apoi cu întreg cugetul.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa