Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Levitic 26:9 - Biblia în versuri 2014

9 Când Eu am să Mă-ntorc spre voi, Veți crește-n număr mai apoi, Și o să umpleți tot pământul Acelei țări, căci legământul Pe care Eu, la început, L-am încheiat, va fi ținut.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

9 Mă voi întoarce spre voi, vă voi face roditori, vă voi înmulți și Îmi voi ține legământul Meu cu voi.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Mă voi întoarce spre voi, vă voi face fertili și vă voi înmulți. Îmi voi respecta legământul ratificat cu voi.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Mă voi întoarce spre voi, vă voi face rodnici și vă voi înmulți și voi întări alianța mea cu voi.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Eu Mă voi întoarce spre voi, vă voi face să creșteți, vă voi înmulți și Îmi voi ține legământul Meu cu voi.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 Și îmi voi întoarce fața spre voi și vă voi face să creșteți și vă voi înmulți și voi întări legământul meu cu voi.

Onani mutuwo Koperani




Levitic 26:9
31 Mawu Ofanana  

Când lucrul și l-a terminat, La oameni, Domnul S-a uitat, Spunând: „Creșteți, vă înmulțiți, Pământul să îl stăpâniți! Stăpâni să fiți pe peștii mării Și peste păsările zării – Pe tot ce e viețuitoare, Pe tot ce mișcă azi sub soare.


Ce-l vor urma. De Ismael Vrei să Mă rogi? Te-ascult, iar el, De Mine-i binecuvântat, Și o să crească, ne-ncetat; În număr, fi-va înmulțit Și voievozi vor fi ieșit, Din el – chiar doișpe au să vie – Și-un mare neam are să fie.


Te binecuvântez pe tine Și foarte mult te înmulțesc. Al tău neam, Eu am să îl cresc Cât stelele din ‘naltul zării Și cât nisip pe țărmul mării. Va stăpâni peste acei Care vor fi vrăjmașii ei – Va stăpâni cetatea lor.


Pe tine-am să te înmulțesc – Cât stelele, am să te cresc. Ținuturile-acestea, toate, Seminței tale, vor fi date; Iar neamurile câte sânt – De către Mine – pe pământ, În tine-s binecuvântate. Răsplată sunt, aceste toate,


Căci iată, am găsit cu cale, Să-ți înmulțesc sămânța. Ea Va fi precum e pulberea. Te vei întinde-n asfințit, La fel de mult și-n răsărit; Și-n miazăzi asemenea, Și-n miazănoapte. Vor avea, În tine, binecuvântare, Ale pământului popoare.


Deci să te binecuvânteze Acela care e mereu Atotputernic Dumnezeu! Să facă, mare ca să crești Și foarte mult să te-nmulțești, Încât să vină ziua-n care, Să fii o ceată de popoare!


Mi-a spus: „Am să te fac să crești; Mult foarte, ai să te-nmulțești; Vei fi o ceată de popoare. Cât despre țara asta-n care Azi ești străin, ți-o voi da ție Și-urmașilor ce au să-ți vie!”


Cu tine, fac un legământ: N-am să te șterg de pe pământ. Tu, fiii tăi, a ta soție, Nurorile, o să îți vie, Și-n arcă o să vă urcați.


M-ai așezat, astfel, mai mare, Peste poporul Tău, cel care E-atât de mult, încât nu poate Nimeni, acum, a-l mai socoate.


Dar Dumnezeu Și-a amintit De-al Său popor și – negreșit – De-Avram, Isac și Iacov care L-au ascultat, fără-ncetare, Urmând al Domnului cuvânt, Precum și de-al Său legământ. De-aceea, El s-a îndurat De-ai Săi și nu i-a mai lăsat Pe Sirieni, să-I asuprească Poporul, și să-l nimicească.


Răspuns-am: „Iată, Dumnezeu, Cari este Domn al cerului, E-alături de poporul Lui. Ne sprijinește și-o să fim În stare ca să izbândim. Ai Domnului robi, suntem noi. De-aceea, vom zidi – apoi – Astă cetate, dar în ea, Parte – nicicând – nu veți avea. Nu veți avea – vă dau de știre – Nici măcar drept de amintire”


Ai înmulțit fiii pe care, Neamul lui Israel îi are, Încât fiii poporului, Precum stelele cerului, Ajunseră-n număr să fie. I-ai adunat de prin pustie Și-apoi le-ai dat, drept moștenire, Țara pe cari, în stăpânire, Părinților lor le-a fost dată, De mult, în vremea-ndepărtată.


Asupra lor, Domnul veghează Mereu, și-i binecuvântează; Necontenit, El îi sporește Și-ale lor vite le-nmulțește.


Domnul a zis: „Am încheiat Un legământ și i-am jurat, Lui David – care-i rob al meu –


Ai lui Israel fii sporiră În număr și se înmulțiră Atât de mult, de au umplut Al Egiptenilor ținut.


Apoi, spre ai lui Israel Copii, ochii Și-a aplecat Și cunoștință a luat Atuncea, de acel popor, Precum și de necazul lor.


Un legământ am încheiat, Cu ei, urmând a le fi dat Țara Canaan, în mâna lor – Țara călătoriilor Lor sfinte, pe cari le făceau, Țara în cari străini erau Și ca străini au locuit.


Luați aminte și veniți La Mine, căci o să trăiți! Iată că am să-nchei apoi, Un legământ veșnic, cu voi, Pentru ca astfel să-ntăresc Toată-ndurarea ce-o vădesc Față de casa cea pe care, David urmașă-n lume-o are.


„Eu Însumi Mă voi fi-ngrijit, De rămășița cea pe care Sărmana Mea turmă o are. În țările în care voi Mi-ați risipit bietele oi, Voi merge să Mi le adun Ca laolaltă să le pun. Le voi aduce înapoi Și pe pășunea lor, apoi, Am să le-așez, să le-ngrijesc Să crească și să le sporesc.


Am să aleg alți păstori, noi, Și îi voi pune peste oi. Ei, turma Mea, au să o pască Și ne-ncetat au s-o păzească, Iar oilor – de bună seamă – Atunci nu le va mai fi teamă. Nici groază n-au să mai simțească Și nici una n-o să lipsească.


„Cheamă-Mă doar și-ți voi răspunde, Căci nu am a Mă mai ascunde, Ci îți voi spune lucruri cari Ascunse se vădesc și mari. Am să îți fac de cunoscut Lucruri pe cari nu le-ai știut.


Cu tine, fac un legământ Și ști-vei că Eu, Domnul, sânt,


Eu, binevoitor – apoi – Am să m-arăt față de voi, Și-n felu-acesta, semănați Aveți să fiți voi și lucrați.


Și dacă voi nesocotiți Și legile ce vi le-am dat, Dacă, urâți, neîncetat, Ceea ce Eu am rânduit Fără ca să fi împlinit Poruncile ce le-am dat Eu – Și rupeți legământul Meu –


Astfel, arată Dumnezeu, A Sa-ndurare, tot mereu, Celor care părinți ne sânt: Își ține al Său legământ,


Cu bunătăți, tu – negreșit – De Domnul, fi-vei copleșit, Sporindu-ți rodul trupului, Al turmei și-al pământului, În țara pe cari a jurat, Părinților tăi, ne-ncetat, Că El are să ți-o dea ție, În stăpânire, pe vecie. Domnul în țară-o să te pună


Rodul pe care o să-l dea Pântecul tău, de-asemenea Și roadele ogoarelor, Precum și rodul turmelor, De Dumnezeu, vor fi vegheate Și fi-vor binecuvântate.


De Domnul, tu vei fi iubit Și fi-vei binecuvântat, Sporind în număr, ne-ncetat. Atuncea, Domnul Dumnezeu Va binecuvânta, mereu, Rodul – din trupul tău ieșit – Precum și ceea ce-a rodit Pământul tău: grâul câmpiei Și untdelemnul, mustul viei, Rodul cirezilor de vite – Care pe câmp sunt risipite În număr mare – iar apoi, Și rodul turmelor de oi. Acestea se vor fi-ntâmplat În țara care a jurat Domnul, părinților, s-o dea, Urmașilor ce-i vei avea.


Nu ca acel făcut cu cei Care le-au fost părinți, când Eu, Din al Egiptului jug greu, I-am scos și i-am eliberat. Pentru că nu M-au ascultat Și nu au vrut ca să se ție De legământul Meu, nici Mie, Atunci, de ei, nu Mi-a păsat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa