Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Levitic 26:40 - Biblia în versuri 2014

40 „Fărădelegea săvârșită, Atunci va fi mărturisită, Fără-nconjur, de fiecare – Ba chiar fărădelegi pe care Părinții lor le-au săvârșit, Ei le vor fi mărturisit. Călcările legilor Mele Se vor mărturisi și ele. Mărturisi-vor, totodată, Și-mpotrivirea arătată Voinței Mele, ne-ncetat – Fapt pentru care-am arătat

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

40 Dar dacă ei își vor mărturisi nelegiuirea lor și nelegiuirea strămoșilor lor, necredincioșia lor, prin care au fost necredincioși față de Mine, precum și împotrivirea lor față de Mine,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

40 Dar va exista posibilitatea ca unii să își declare și să își regrete nedreptățile lor și păcatele părinților lor pe care le-au făcut împotriva Mea, recunoscând faptul că Mi s-au opus.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

40 Își vor mărturisi nelegiuirea lor și nelegiuirea părinților lor prin infidelitatea lor față de mine; și, pentru că au umblat împotriva mea cu dispreț,

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

40 Își vor mărturisi fărădelegile lor și fărădelegile părinților lor, călcările de lege pe care le-au săvârșit față de Mine și împotrivirea cu care Mi s-au împotrivit, păcate din pricina cărora

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

40 Și vor mărturisi nelegiuirea lor și nelegiuirea părinților lor, în necredincioșia lor prin care au fost necredincioși împotriva mea

Onani mutuwo Koperani




Levitic 26:40
30 Mawu Ofanana  

Și dacă, în a lui robie, Poporul Tău are să știe, În sine, să pogoare-apoi Și să se-ntoarcă înapoi, La Tine-n ceasu-acela greu, Creându-Ți sprijinul, mereu, Spunându-Ți: „Am păcătuit Și făr’delegi am săvârșit!”,


Dacă din inimă apoi, Și din tot sufletu-napoi, Spre Tine se va îndrepta Și-n rugăciuni, smerit, va sta Privind către cetatea-n care E a Ta casă de-nchinare Unde Numele Ți l-ai pus,


Acum, greșeala săvârșită, Trebuie-a fi mărturisită – Grabnic – în fața Domnului Și să se facă voia Lui! Să înțeleagă orișicine, Că de femeile străine – Și de popoarele aflate În astă țară așezate – Trebuie să se-ndepărteze, Iar calea lor, să n-o urmeze.”


O Doamne, Tu ești drept, mereu. Tu ești al nostru Dumnezeu. O rămășiță, suntem noi, Venită-n țară, înapoi. Noi, cei care am fost robiți, Suntem – prin Tine – izbăviți. ‘Naintea Ta suntem aflați Asemeni unor vinovați. De-aceea, nici nu putem sta Acuma, înaintea Ta.”


Zicând: „O Doamne, sunt uimit De cele ce le-am auzit Și-acuma iată, mi-e rușine Să-mi ridic fața către Tine, Pentru că răul săvârșit, De-al meu popor, s-a înmulțit Și pân’ la cer au răzbătut Greșelile ce le-am făcut.


Atuncea, Ți-am mărturisit Păcatul ce l-am săvârșit Și n-am lăsat nimic să stea Ascuns, din făr’delegea mea. Am zis atunci: „Am să vorbesc Și am să Îi mărturisesc, Domnului meu, că am greșit, Că făr’delegi am făptuit!” Tu ai iertat păcatul meu, (Oprire)


Cel cari greșeala-și tăinuiește Mereu, nicicând nu propășește; Dar dacă a mărturisit Și-apoi de rele s-a ferit, Atunci omul acela are Să dobândească îndurare.


Doamne, ne recunoaștem, iată, A noastră răutate, toată, Și relele ce le-au făcut Aceia care ne-au născut, Căci împotrivă-Ți – negreșit – Cu toții am păcătuit.


„Doamne, Îți pleacă-al Tău obraz Ca să privești al meu necaz. Te uită Doamne, Te rog eu, Cum fierbe tot lăuntrul meu. Mi s-a întors inima-n mine, Căci, neascultător – știu bine – Necontenit, m-am arătat. Afară, fost-am atacat De sabie, tăind pe cei Care au fost copii ai mei, Iar înăuntru se vădea Precum că moartea stăpânea.


Faptele lor, le veți vedea Și mângâiere veți avea, Prin felul cum se poartă ei. Veți ști că nu fără temei, Contra Ierusalimului, Domnu-Și întinse brațul Lui Și-apoi, să cadă a făcut, Asupră-i, tot ce ați văzut.”


Atunci, vă veți aduce-aminte De răul cel de mai ‘nainte, Pe care voi l-ați făptuit Și scârba vă va fi lovit Din pricina păcatelor Precum și-a urâciunilor Cari ale voastre se vădesc.


În locuința Mea, apoi, Mă voi întoarce înapoi, Până când ei mărturisesc Că vinovați se dovedesc Și până când – apoi – vor vrea Să caute iar, Fața Mea. Când în necaz ei au să fie, Grabnic la Mine au să vie.”


După ce au să se-mplinească Toate acestea, dacă voi Tot nu veți asculta apoi, De vorba Mea, aveți să fiți, De șapte ori, mai mult, loviți, Pentru păcatul săvârșit.


Din nou, veți fi voi pedepsiți. De șapte ori, mai mult, loviți, Pentru păcatul săvârșit, Aveți să fiți. Am să trimit,


Atuncea deci, când cineva Se face vinovat, cumva, Pentru că a înfăptuit Ceva din ce s-a pomenit, Întâi are să trebuiască, Păcatul să-și mărturisească.


Să-și recunoască-al său păcat, Mărturisindu-l, iar apoi, Să dea-ntregime, înapoi, Prețul cu care-i prețuit Lucrul pe cari l-a dobândit Prin mijloace care-s vădite Dosnice-a fi și necinstite. La prețul care va fi dat, Mai trebuie adăugat A cincea parte, după care Să-l dea celui față de care, Omul se face vinovat.


Ei au venit la Rubeniți, La întreg neamul de Gadiți Și la ceea ce mai rămase Din seminția lui Manase, Și-n felu-acesta au vorbit, Atuncea când i-au întâlnit:


După ce astfel îl găsise, Pe vinovat, Iosua zise: „Fiule, slavă-I dăruiește Lui Dumnezeu! Mărturisește Tot ce-ai făcut. Când îmi răspunzi, Te rog, nimic, să nu-mi ascunzi.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa