Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Levitic 26:35 - Biblia în versuri 2014

35 Astfel, în vremurile-acele – Când pustiită va fi ea – Țara, odihnă, va avea, Cum niciodată n-a primit Când voi, în ea, ați locuit – În anii voștri de Sabat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

35 În toate zilele cât va fi pustie, se va odihni cum nu s-a putut odihni în timpul Sabaturilor voastre, când locuiați în ea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

35 Tot timpul cât va fi fără locuitori, se va odihni cum nu i s-a permis în zilele de Sabat din perioada când locuiați în ea.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

35 Tot timpul cât va fi pustiită, va avea odihna pe care n-o avusese în sabáturile voastre când o locuiați.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

35 Tot timpul cât va fi pustiită, va avea odihna pe care n-o avusese în anii voștri de Sabat, când o locuiați.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

35 În toate zilele pustiirii va avea odihna cu care nu s‐a odihnit în sabatele voastre când locuiați în ea.

Onani mutuwo Koperani




Levitic 26:35
6 Mawu Ofanana  

De-aceea, Domnul a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Pentru că nu M-ați ascultat Și pentru că nu i-ați lăsat Liberi, pe cei ce-au fost vestiți Că au să fie sloboziți, Iată că și Eu, mai apoi, O slobozenie, peste voi, Îngăduiesc: a sabiei, A ciumei și a foametei. În urmă, după al Meu plac, De pomină am să vă fac Printre popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ.


„Copiilor lui Israel, Vorbește-le, în acest fel: „Atuncea când o să intrați În țara ce-o s-o căpătați, Pământul trebuie lăsat Să se-odihnească; un Sabat, Să țină-n cinstea Domnului.


În vremurile-acelea-n cari – Printre dușmani – veți fi fugari, Vă va fi țara pustiită. Rămasă dar, nelocuită, Putea-va să se odihnească, Sabatele să Îmi cinstească Și să se bucure de ele.


Celor care vor fi scăpat Cu viață, din al vost’ popor – În țările dușmanilor, În care au să locuiască – În inimi, fac să le-ncolțească O spaimă și o frică mare. Speriați vor fi de-o frunză care Foșnește-n palele de vânt. Fugi-vor – chiar dacă nu sânt, Atunci, de nimeni, urmăriți – Ca și de sabie goniți.


Noi știm că firii îi e greu, Căci, de durere, este plină Și, până astăzi, ea suspină Și suferă chinul cel mare, Pe care nașterea îl are.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa