Levitic 26:34 - Biblia în versuri 201434 În vremurile-acelea-n cari – Printre dușmani – veți fi fugari, Vă va fi țara pustiită. Rămasă dar, nelocuită, Putea-va să se odihnească, Sabatele să Îmi cinstească Și să se bucure de ele. Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească34 Atunci țara se va bucura de Sabaturile ei, în toate zilele în care va rămâne pustie, însă voi veți fi în țara dușmanilor voștri. Țara se va odihni și se va bucura de Sabaturile ei. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 201834 Astfel, în perioada în care va rămâne fără locuitori, țara se va bucura de Sabatele ei (nerespectate la timpul stabilit). Dar voi veți fi (deportați și exilați) în țara dușmanilor voștri. Atunci, țara voastră se va odihni și se va bucura de Sabatele ei. Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 202034 Atunci, țara se va bucura de sabáturile ei pe tot timpul cât va fi pustiită și voi veți fi în țara dușmanilor voștri; atunci, țara se va odihni și se va bucura de sabáturile ei. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu34 Atunci, țara se va bucura de Sabatele ei tot timpul cât va fi pustiită și cât veți fi în țara vrăjmașilor voștri; atunci, țara se va odihni și se va bucura de Sabatele ei. Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 193134 Atunci țara se va bucura de sabatele ei, în toate zilele pustiirii, când veți fi în țara vrăjmașilor voștri; atunci țara se va odihni și se va bucura de sabatele ei. Onani mutuwo |
În felu-acesta, s-a-mplinit Cuvântul care-a fost rostit, De Domnul, prin prorocul Lui. Acel proroc al Domnului, Drept Ieremia, s-a chemat. Totul așa s-a întâmplat, Până când țara și-a ținut Sabatele ce le-a avut, Până când ea s-a odihnit Cât timp fusese pustiit Al ei ținut, și până când Ani șaptezeci s-au scurs, la rând.
De-aceea, Domnul a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Pentru că nu M-ați ascultat Și pentru că nu i-ați lăsat Liberi, pe cei ce-au fost vestiți Că au să fie sloboziți, Iată că și Eu, mai apoi, O slobozenie, peste voi, Îngăduiesc: a sabiei, A ciumei și a foametei. În urmă, după al Meu plac, De pomină am să vă fac Printre popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ.
Al cincizecilea an, să știți Că trebuie să îl sfințiți. Dați veste, peste-ntreaga fire, Că a venit o slobozire În țară, peste toți acei Cari sunt locuitori ai ei. Anul acela, vreau să fie, Pentru voi, an de veselie. Către moșia ce o are, Se va întoarce fiecare; La ale voastre case-apoi, În acel an, să mergeți voi, Căci i se cere omului Să meargă la familia lui.
Dar țara trebuie să fie Lăsată ca să stea pustie, O vreme-n care, părăsită, Va fi, de ei – nelocuită – Ca să se bucure apoi, De ale ei Sabate. Voi, Pentru păcatul săvârșit, Pentru că ați nesocotit Poruncile ce vi le-am dat Și legile Mi le-ați călcat – Căci le-ați urât – aveți să fiți Îndatorați să le plătiți.