Levitic 26:30 - Biblia în versuri 2014

³⁰ Toate-nălțimile apoi – Pe care jertfe-aduceți voi – Le nimicesc; stâlpi-nchinați Astrului zilei, dărâmați Ajunge-vor, din temelie, Iar peste voi are să vie – Din partea Mea – o cruntă soarte: Cu trupurile voastre, moarte, Peste-ai voști’ idoli, morți și goi, Eu, Domnul, am s-arunc apoi. Pentru păcatul vostru greu, Vă va urî sufletul Meu.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

³⁰ Vă voi nimici locurile înalte și vă voi dărâma altarele pentru tămâiere. Cadavrele voastre le voi arunca peste cadavrele idolilor voștri, și sufletul Meu vă va detesta.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³⁰ Vă voi distruge locurile înalte și vă voi dărâma stâlpii închinați soarelui! Corpurile voastre moarte vor fi aruncate peste corpurile moarte ale idolilor voștri; și Eu personal vă voi urî!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³⁰ Voi distruge înălțimile voastre, voi dărâma stâlpii voștri, voi pune cadavrele voastre peste cadavrele idolilor voștri și vă voi disprețui.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³⁰ Vă voi nimici înălțimile pentru jertfă, vă voi dărâma stâlpii închinați soarelui, voi arunca trupurile voastre moarte peste trupurile moarte ale idolilor voștri și sufletul Meu vă va urî.

Traducere Literală Cornilescu 1931

³⁰ Și vă voi sfărâma înălțimile și vă voi tăia stâlpii soarelui și voi arunca trupurile voastre moarte peste trupurile idolilor voștri și sufletul meu vă va urî.

Levitic 26:30 Mawu Ofanana

Geneza 19:13

Căci locul fi-va nimicit! În ăst ținut, noi am venit, Căci plângerea-n potriva lui Ajuns-a-n fața Domnului; Atuncea, El ne-a-nsărcinat Să-l pedepsim, pentru păcat!”

1 Regi 13:2

Omul lui Dumnezeu s-a dus Pân’ la altar și-astfel, a spus: „Altarule! Domnul, prin mine, Are-un cuvânt, azi, pentru tine: „Iată, din a lui David casă, Un fiu – curând – are să iasă. Numele lui e Iosia. Pe tine, el va junghia – În fața-ntregului popor – Pe preoți-nălțimilor, Care tămâie-aduc – drept dar – Ca să o ardă, pe altar! Astfel, tu ai să mistuieși Chiar oseminte omenești!”

1 Regi 13:32

Vorbele care le-a spus el, Despre altarul din Betel, Să știți că au să se-mplinească Și au ca să se năruiască Toate-nălțimile pe care Samaria, acum, le are.”

2 Regi 23:16

Când Iosia veni apoi, De sus, din munte, înapoi, Văzând mormintele aflate Pe creastă, puse ca luate Să fie oasele, din ele. Arse-au fost oasele acele, Pe-altar, și-astfel l-a pângărit, După cuvântul cel rostit De Domnul, prin prorocul Lui, Strigat contra altarului.

2 Regi 23:20

Pe ele, el a junghiat Toți preoții cari s-au aflat În slujba înălțimilor. A ars apoi, oasele lor, Și-abia când totul isprăvise, Către Ierusalim pornise.

2 Regi 23:8

Pe urmă, preoții aflați, În Iuda, fost-au alungați. A pângărit, fără-ncetare, Toate-nălțimile pe care, Tămâie, preoții duceau Și pentru idoli o ardeau, Chiar de la Gheba începând, Pân’ la Beer-Șeba ajungând. Atuncea, fost-au dărâmate Și înălțimile aflate La porțile ce-au străjuit Cetatea, cum s-a poruncit. În felu-acesta, a căzut ‘Nălțimea care s-a făcut La a lui Iosua intrare, La stânga porților prin care Doar căpetenia trecea, Cari în cetate stăpânea. ‘Naltă, cât poarta, negreșit, Acea movilă s-a vădit.

2 Cronici 23:17

Apoi, cu toți au dărâmat Templul lui Baal și-au sfărâmat Icoanele ce le avea Și-altarele, de-asemenea. Când nimiciră, astfel, tot, L-au prins pe al lui Baal preot Și l-au ucis. El se numea Matan și pentru Baal slujea.

2 Cronici 31:1

Când praznicul s-a isprăvit, Spre case, oameni-au pornit. Stâlpi idolești, au sfărâmat Și Astartee au tăiat. Altarele le dărâmară Și-orice-nălțime o surpară, Încât nimic nu mai rămase În Iuda, Beniamin, Manase Și Efraim. Când au sfârșit, Spre-ale lor case s-au grăbit.

Psalmi 106:40

Atunci, pe-ntreg poporul Său, Domnul Se mânia-Se rău Și l-a urât. Apoi l-a dat

Psalmi 89:38

Totuși, Tu l-ai îndepărtat, Căci pe-al Tău uns Te-ai mâniat.

Isaia 27:9

Nelegiuirea săvârșită De Iacov, fost-a ispășită Și iată rodul ce l-a dat Iertarea, pentru-al său păcat: Domnu-a făcut pietrele care Erau cuprinse în altare, Așa precum e varul, până S-au prefăcut toate-n țărână. Idolii Astarteelor Și-apoi mulțimea stâlpilor Cari soarelui sunt închinați Au fost zdrobiți, iar ridicați – Din nou – în vremea ce-o să vie, Nicicând ei nu au să mai fie.

Ieremia 14:19

„De Iuda, Tu oare-ai uitat Și chiar de tot l-ai lepădat? Pentru Sion, sufletu-Ți are Atât de multă ură, oare? De ce, acuma, ne lovești, Așa ca să ne nimicești? Sau pentru noi, nu mai e oare, La Tine, nici o vindecare? Nădăjduiam că va fi pace, Însă nimic bun nu se face. Spream să fie-o vindecare, Dar nu-i decât o groază mare!”

Ieremia 16:18

Iată că am să-i răsplătesc Și îndoit am să-i plătesc Pentru că au păcătuit Și pentru că au săvârșit Nelegiuiri, în țara Mea. Umplută Îmi fusese ea, Cu trupurile jertfelor Aduse idolilor lor. Mari urâciuni au săvârșit Și moștenirea Mi-au mânjit.”

Езекиел 16:39

Am să te dau pe mâna lor, Să-ți facă tot ceea ce vor. Casele tale de curvie, Atunci, surpate au să fie, Iar înălțimile zidite Au să îți fie nimicite. Hainele au să ți le ia. Podoabele de-asemenea – Ce sunt din pietre nestemate – Și el îți vor fi luate. Nimica nu vei mai avea, Căci goală tu vei rămânea.

Езекиел 43:7

Când am privit la fața Lui, Îmi zise: „Fiu al omului, Acesta-i locul cel pe care Al Meu jilț de domnie-l are, Locul în care, Eu îți spun Că, tălpile, am să Îmi pun. Veșnic, voi locui astfel, În mijlocul lui Israel. Atuncea, casa cea pe care Neamul lui Israel o are, Precum și cei ce-s așezați, În Israel ca împărați, Se vor feri să mai greșească, Numele-Mi sfânt să-Mi pângărească Prin ale lor curvii, pe care Le-au săvârșit fără-ncetare Și-apoi prin trupurile lor Moarte – ale-mpăraților –

Езекиел 6:13

Când ai voști’ oameni au să cadă, În al vost’ mijloc, morții, pradă, Când morții voști’ vor fi aflați Printre altare-mprăștiați Și printre toți idolii lor Pe culmile dealurilor, Pe munți-nalți și semețiți Sau sub copacii înverziți, Precum și sub acei stejari, Stufoși, cu ramurile mari – Adică unde își ardeau Tămâia ce o aduceau, Prin care, un miros plăcut, Pentru-ai lor idoli au făcut – Atuncea doar, vor ști că Eu Sunt al lor Domn și Dumnezeu.

Osea 10:2

Inima-ntregului popor, A fi-mpărțită, se arată. Din astă pricină, el – iată – Are să fie pedepsit. Domnul surpa-va, negreșit, Altarele ce le-au ‘nălțat Și stâlpii ce i-au ridicat, În cinstea idolilor lor.

Levitic 20:23

Să nu trăiască ăst popor, Asemenea neamurilor Pe care le voi izgoni, Din fața lui, când va veni Să stea, în țara ce-i e dată. Să nu urmeze, niciodată, A neamurilor obiceie. Poporul Meu să nu se ieie După acestea, căci ce fac Ele, acum, nu-Mi e pe plac; Și toate câte le-am văzut La ele, scârbă Mi-au făcut.

Levitic 26:11

În al vost’ mijloc, tot mereu, Se va afla locașul Meu, Și n-am să vă urăsc, nicicând.

Levitic 26:15

Și dacă voi nesocotiți Și legile ce vi le-am dat, Dacă, urâți, neîncetat, Ceea ce Eu am rânduit Fără ca să fi împlinit Poruncile ce le-am dat Eu – Și rupeți legământul Meu –

Amos 6:8

Cel care-i Domn al tuturor Și Dumnezeu al oștilor, Pe Sine Însuși a jurat Și-n acest fel, a cuvântat: „Iacov, cu toată-a lui mândrie, O mare scârbă-Mi face Mie, Și am ajuns să urăsc toate Palatele lui minunate. În mâinile vrăjmașului, Am să dau Eu, cetatea lui, Cu tot ceea ce este-n ea.

Amos 7:9

‘Nălțimile ce se arată Drept ale lui Isac, pe dată, La pustiesc și – ia aminte – Toate locașurile sfinte Pe cari le are Israel, N-am să le cruț, în nici un fel, Căci le dărâm. Le voi strica Și sabia voi ridica Asupra casei cea în care, Ieroboam este mai mare.”

Deuteronom 32:19

Poporul Său, S-a mâniat; Pe-ai Săi copii, S-a supărat