Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Levitic 26:26 - Biblia în versuri 2014

26 Atunci când am să vă trimit Lipsă de pâine, negreșit, Zece femei – într-un cuptor – Vor coace pâinea tuturor. Din ea, cu toți o să mâncați Dar nu o să vă săturați.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

26 Când voi aduce lipsă de pâine, zece femei vă vor coace pâine într-un singur cuptor și vă vor da pâinea cu cântarul. Dar, cu toate că o veți mânca, tot nu vă veți sătura.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

26 Când voi aduce lipsă de pâine, zece femei vă vor coace pâine într-un singur cuptor și vă vor da pâinea cu cântarul. Dar în ciuda faptului că o veți mânca, tot nu vă veți sătura.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

26 Când vă voi priva de pâine, zece femei vă vor coace pâine într-un singur cuptor și vi se va da pâine cu cântarul; veți mânca, dar nu vă veți sătura.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

26 Când vă voi trimite lipsă de pâine, zece femei vă vor coace pâine într-un singur cuptor și vi se va da pâinea cu cântarul; veți mânca, dar nu vă veți sătura.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

26 Când voi frânge toiagul pâinii voastre, zece femei vor coace pâinea voastră într‐un singur cuptor și vă vor da iarăși pâinea voastră cu cumpănă; și veți mânca și nu vă veți sătura.

Onani mutuwo Koperani




Levitic 26:26
17 Mawu Ofanana  

În acel timp de strâmtorare, A izbucnit o foame mare, Încât abia mai viețuiau Cei ce-n cetate se aflau. Optzeci de sicli, negreșit – Cari în argint s-au prețuit – Ajunse capul de măgar În timpul foamei de-atunci, iar Un sfert de cab, de porumbel – De găinaț – ajunse-astfel, A fi cinci sicli prețuit, Cari, în argint, s-au socotit.


Apoi, asupra țării, El Trimis-a foametea. Astfel, Orișice mijloc, arătat A fi de trai, a fost tăiat.


Domnul – care-i conducător Al tuturor oștirilor – În vremurile de apoi, Are să ieie înapoi Sprijinul Său, ce îl primim În Iuda și-n Ierusalim. De-ntreg poporul va fi vai, Căci orișice mijloc de trai – Atuncea – ne va fi luat. Orice izvor va fi secat: Și cel cari pâine ne dădea, Dar și cel cari apă avea.


Dacă o vie va avea Zece pogoane, o să dea Numai un bat. Să se mai știe Că doar o efă o să vie, Dintr-un omer ce-i semănat În câmpul ce a fost arat.


Cuprinsă e de foc și pară, Acum, sărmana noastră țară, Căci al oștirii Dumnezeu S-a mâniat. Poporul meu E ars cu foc. Nimeni nu are, Pentru al său frate, cruțare.


Deși – în dreapta – jefuiesc Cu toți, degrabă flămânzesc, Iar cei ce-n stânga au mâncat, Iată că nu s-au săturat.


Chiar de au să se hotărască, Apoi, cu toții să postească, N-am să ascult rugile lor. Nu vreau mulțimea jertfelor, Nici darurile de mâncare Și nici acele jertfe care – Precum se știe – se socot A fi drept ardere de tot. Jertfele lor, nu le primesc, Pentru că vreau să-i nimicesc Cu ciuma și cu foametea Și să-i lovesc cu sabia.”


Îmi zise: „Fiu al omului, Atunci când întâmpla-se-va Și va păcătui, cumva, O țară, împotriva Mea – Fărădelegi săvârșind ea, Iar împotriva ei apoi, Pe al Meu braț întinde-l-voi Sfărmând toiagul pâinii ei, Lăsând-o pradă foametei, Stingându-i tot al ei popor Și toată stirpea vitelor –


Hrana pe care-o folosești, Va trebui s-o cântărești. Pe zi, o porție din ea, Douăzeci sicli, va avea. Hrana, să o mănânci pe rând Și-anume, doar din când în când.


În urmă, glasul Domnului Îmi zise: „Fiu al omului, Eu, în Ierusalim, voiesc, Toiagul pâinii să-l zdrobesc. Acolo, pâinea folosită Are să fie cântărită Și cu necaz va fi mâncată, Iar apa fi-va măsurată. Cu groază doar, se va putea, Apa aceea, să se bea.


Pâinea și apa, negreșit, Le va lipsi, necontenit. Unii la alți-au să privească Uimiți și au să se sfârșească, Din pricina păcatelor Care apasă-al lor popor.”


Eu – la nenorocirea care Vă paște-acum fără-ncetare – Am să adaug foametea, Pentru că grijă voi avea Să sfarm toiagul pâini-apoi Și să-l iau astfel, de la voi.


Au să mănânce, ne-ncetat, Dar nu se vor fi săturat. Cu toate că au să curvească, Totuși, nu au să se-nmulțească, Pentru că ei au părăsit Ceea ce Domnu-a poruncit.


După acestea, voi vedea, De ascultați, de vorba Mea; Iar dacă împotrivă-Mi stați Și nu vreți să Mă ascultați,


O să mănânci, dar vei vedea Că să te saturi nu-i putea, Iar foamea-n gheare te va ține, Căci ea va rămânea în tine. De ceea ce-ai să izbutești, De la vrăjmași să dobândești, Parte tu nu vei mai avea, Căci o s-o prade sabia.


Deși voi mult ați semănat, Puțin ați strâns și ați mâncat. Sătui, însă, tot nu sunteți. Sete vă e, degeaba beți. Cu straie v-ați înfofolit, Însă tot nu v-ați încălzit. Cel cari simbrie dobândește, În pungă spartă o zvârlește!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa