Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Levitic 26:25 - Biblia în versuri 2014

25 În contra voastră, sabia. Voi răzbuna, atunci, prin ea Faptul că nu M-ați ascultat Și legământul Mi-ați călcat. Când, în cetăți, v-adăpostiți, Cu ciumă fi-veți voi loviți Și-n mâinile vrăjmașilor, Dat are-a fi acest popor.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

25 Voi aduce sabia împotriva voastră, care va răzbuna legământul încălcat. Dacă vă veți aduna în cetățile voastre voi trimite molima printre voi și veți fi dați în mâna dușmanului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

25 Voi aduce sabia împotriva voastră. Ea va răzbuna legământul încălcat (de voi). Dacă vă veți aduna în orașele voastre, voi trimite epidemia printre voi; și veți ajunge la discreția dușmanilor voștri.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

25 Voi face să vină împotriva voastră sabie care să răzbune alianța mea; iar când vă veți aduna în cetățile voastre, voi trimite ciuma în mijlocul vostru și veți fi dați în mâinile dușmanului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

25 Voi face să vină împotriva voastră sabie, care va răzbuna călcarea legământului Meu, și, când vă veți strânge în cetățile voastre, voi trimite ciuma în mijlocul vostru și veți fi dați în mâinile vrăjmașului.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

25 Și voi aduce asupra voastră sabie care va răzbuna cu răzbunarea legământului; și vă veți strânge în cetățile voastre și voi trimite ciuma printre voi și veți fi dați în mâna vrăjmașului.

Onani mutuwo Koperani




Levitic 26:25
42 Mawu Ofanana  

Domnul – așa precum a zis – Ciumă-n Israel, a trimis. Din zori, ea s-a făcut simțită, Până la vremea sorocită. De la Beer-Șeba începând Și-n Dan, în urmă, ajungând, Pierit-au șaptezeci de mii, Dintre-ai lui Israel copii


Atuncea când al Tău popor, De oștile vrăjmașilor, Va fi bătut – căci negreșit, În contră-Ți a păcătuit – Dacă cu rugăciuni apoi, Are să vină înapoi, Aici, la casa Ta, plângând Și Numelui Tău slavă dând,


Când foamete are să fie, Când valul ciumei o să vie Sau când rugina va cădea, Tăciunele de-asemenea, Ori când lăcuste-au să apară Făcând mare prăpăd în țară, Sau de cumva vrăjmașul rău Va-mpresura poporul Tău – În țara lui, sau în cetate – Când bolile nenumărate Se vor abate peste el, Sau când urgii, de orice fel, Îl vor lovi, atunci – cumva –


În contra lui, acela care Era-n Asiria mai mare – Salmanasar fiind chemat – Cu oaste multă s-a urcat. Apoi, pe Osea, l-a supus Și să-i plătească bir, l-a pus.


Oștirea cea din Siria, Mică, în număr, se vădea; Însă o oaste însemnată, În mâna ei, a fost lăsată De Domnul, când S-a lepădat De cei care s-au depărtat De El și astfel s-a vădit Că pe Ioas l-a pedepsit, Prin oastea Sirienilor, Venită peste-al său popor.


O, Domn al răzbunărilor,


Cei doi, atunci, iar au vorbit: „Domnul Evreilor e Cel Cari ni S-a arătat, iar El, Aici la tine, ne-a trimis, Și ce să-ți spunem, El ne-a zis. Deci dă-ne voie, chiar acum, Să mergem, căci avem lung drum: Acesta trebuie să fie, Cale de trei zile-n pustie, Ca jertfe să-I putem aduce, Lui Dumnezeu; să nu ne-apuce, Cumva, mânia Domnului, Și-n urmă – în furia Lui – Cu ciumă, să ne pedepsească Și sabia să ne lovească.”


Dar dacă nu Mă ascultați, De sabie veți fi tăiați! N-aveți scăpare, negreșit, Pentru că Domnul a vorbit.”


Vă voi sorti ca să pieriți, Fiind de sabie loviți Și în genunchi aveți să stați Atunci când fi-veți judecați, Căci Eu sunt Cel cari am chemat, Însă voi nu M-ați ascultat. Eu sunt Cel care v-a vorbit, Dar să răspundeți n-ați voit, Făcând ce-i rău în fața Mea Și alegând ce nu-Mi plăcea.”


Sfatul pe care-n Iuda-l știm, Dar și cel din Ierusalim, În locu-acesta, Eu voiesc, Atunci să îl zădărnicesc. Îi las vrăjmașilor să cadă – Și săbiilor lor – drept pradă. Doar trupuri moarte au să fie Împrăștiate pe câmpie. În acest fel ajunge-vor Drept hrană, trupurile lor, Doar păsărilor cerului Și fiarelor pământului.


Îi voi lovi cu sabia, Cu ciuma și cu foametea, Până atunci când au să piară Cu toții, din această țară, Pe cari am dat-o Eu, celor Ce se vădeau părinți ai lor Și care-apoi, în stăpânire, Le-am dat-o lor, drept moștenire.”


Ascultați strigătele lor, Cele ale fugarilor Cari Babilonu-l părăsesc Și care în Sion vestesc O răzbunare-a Domnului, Din pricina Templului Lui!


„Săgețile le ascuțiți Și scuturile le gătiți! Domnul i-a ațâțat pe cei Ce-s împărați ai Mediei, Ca să se-ndrepte, cu război, Spre Babilon, căci vrea apoi, Să nimicească-a lui suflare. Este o zi de răzbunare, E răzbunarea Domnului, Din pricina Templului Lui.


Ale lui cete risipite Vor fi apoi, în lumea mare; Ajunge-vor la neamuri care, ‘Nainte, nu le-au cunoscut Și-ai lor părinți nu le-au știut. În urma lor, se va vedea Că voi trimite sabia. Pe-acest popor îl urmăresc Pentru că am să-l nimicesc.”


Copiii și bătrânii sânt Culcați, în uliți, la pământ. Fecioarele, tinerii mei, Prin ascuțișul sabiei Au fost trecuți și au pierit, Căci i-ai ucis, când a venit Ziua mâniei Tale. Iată, I-ai junghiat pe toți, de-ndată, Căci milă nu ai arătat.


Sau de-aș aduce sabia În contra țării ăsteia Și-o pun apoi, să-i nimicească Pe cei ce au s-o locuiască – Și-asemeni fi-vor nimicite Toate cirezile de vite –


Pe sub toiag, vă trec pe voi Și-am să vă mustru mai apoi, Căci am să pun, pe fiecare, A legământului mustrare.


De-aceea, astfel a vorbit Acela care, tot mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Aduc asupră-ți sabia Și te voi nimici cu ea. Atuncea, cu desăvârșire Am să te șterg de peste fire. Pe lângă oameni, nimicite Vor fi și ale tale vite.


Îmi zise: „Fiu al omului, Vorbește fiilor pe care, Acum, al tău popor îi are Și spune-le: „Când veți vedea Că voi aduce sabia Peste vreo țară, iar acei Cari sunt locuitori ai ei, Pe cineva, alege-vor Să-l pună drept străjer al lor,


Nu foamea doar are să fie Asupră-vă, ci fac să vie Și fiarele, la voi în case, Fără copii ca să vă lase. Vărsările de sânge – iată – Și ciuma cea înfricoșată Vor trece prin mijlocul tău, Când va veni ceasul cel rău. În urma lor, sabia vine Și se abate peste tine. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit!”


Vorbește-le în acest fel Și zi: „Munți ai lui Israel, Iată cuvântul Domnului Ce l-am adus din partea Lui! Așa vorbește Dumnezeu Acuma dar, prin glasul meu, Spre dealuri, văi și văgăuni, Spre munți și spre-ale lor genuni: „Vă voi trimite sabia Și-am să vă nimicesc cu ea.


Sabia o să năvălească Asupră-le, să nimicească Cetățile ăstui popor Și pe al lui sprijinitor, Din pricină că au făcut Planuri care nu Mi-au plăcut.


Pace, în țară, veți avea, Mereu, iar somnul, nimenea N-o să vi-l tulbure. Din țară, Eu am să fac, atunci, să piară Sălbăticiunile. Feriți De sabie, aveți să fiți.


Ca și-n Egipt, ciumă-am trimis Asupră-vă și i-am ucis Pe-ai voști’ tineri, cu sabia; Caii, am pus, să vi se ia. Făcut-am de vi s-a suit, În nări, duhoarea ce-a ieșit Din tabăra unde erați Toți, laolaltă adunați. Cu toate-acestea însă voi Nu v-ați întors la Mine-apoi.”


Ciuma, ‘naintea Lui, pășește Și molima-n urmă-I sosește.


Acum iată, am să-l lovesc Cu ciumă și-am să-l nimicesc! Moise, tu însă, ai scăpare, Și te voi face un neam mare Și mai puternic decât el – Decât poporul Israel!”


Dintre ai lui Israel fii, Pierit-au patruzeci de mii Și șapte sute – cum se știe – Loviți de-a Domnului urgie, Afară de-a lui Core ceată.


Moise, atunci, a cuvântat, Către popor: „Să înarmați, Din al vost’ rând, niște bărbați, Ca să ne facem o oștire, Să ducem la îndeplinire – Prin ei – porunca Domnului, În contra Madianului. Să mergem împotriva lor, Să-l răzbunăm pe-al nost’ popor.


Cutremure, pe-alocurea. Va bântui și foametea, Iar arătări îngrozitoare Împrăștia-vor spaimă mare. Mari semne-n ceruri au să fie,


Atuncea vei vedea că vine Ciuma și va lovi în tine, Încât ai să te prăpădești, În țara pe care-o primești.


Atunci când vor ieși afară, De sabie, ei au să piară; Când înlăuntru-au să se-adune, O groază mare-i va răpune. Cel tânăr nu e ocrotit; Fata, și ea a-mpărtășit Aceiași soartă ca și el; Sugarul va păți la fel; Iar cel bătrân, de-asemenea, Aceiași soartă va avea.


Am răzbunarea-n stăpânire Și am să dau o răsplătire, Așa cum vreau, la fiecare, Simțind cu toți, atunci, că are S-alunece al lor picior. Ziua nenorocirii lor Este aproape și-i pândește – Ce-i pregătit nu zăbovește!”


În timpul care o să vie, La fel de drept are să fie Că fulgerul sabiei Mele L-ascut în vremurile-acele Și mâna-Mi va fi ridicată Ca să pornesc o judecată. Atuncea, am să Mă răzbun, Pe cei ce-n contra Mea se pun, Iar pe toți cei care-Mi nutresc Ură, am să îi pedepsesc.


Trei mii, din fiii cei pe care Iuda, pe-al său pământ, îi are, La peștera Etam s-au dus Și lui Samson astfel, i-au spus: „Nu știi că Filistenii sânt Stăpâni peste al nost’ pământ? Acum oare, ce ne-ai făcut?” El zise: „Numai ce-am văzut Că mi-au făcut ei, negreșit.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa