Levitic 26:22 - Biblia în versuri 2014

²² În contra voastră-am să trimit Fiarele câmpului, răpind Pe-ai voști’ copii și nimicind, Vitele voastre. Imediat, Poporul fi-va-mpuținat, Pieri-vor mulți din ai săi fii, Iar drumurile-or fi pustii.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²² Voi trimite animalele sălbatice ale câmpului împotriva voastră, care vă vor lăsa fără copii și vă vor nimici vitele. Ele vă vor împuțina și, astfel, drumurile voastre vor rămâne pustii.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²² Voi trimite animalele sălbatice împotriva voastră. Ele vă vor lăsa fără copii și vă vor distruge vitele. Astfel, vă vor împuțina. În consecință, drumurile voastre vor rămâne fără călători.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²² Voi trimite împotriva voastră animalele sălbatice ale câmpului, care vă vor lăsa fără copii și vă vor nimici vitele, vă vor împuțina și drumurile voastre vor rămâne pustii.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²² Voi trimite împotriva voastră fiarele de pe câmp, care vă vor lăsa fără copii, vă vor nimici vitele și vă vor împuțina; așa că vă vor rămâne drumurile pustii.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²² Și voi trimite viețuitoarele câmpului printre voi și vă vor prăda de copiii voștri și vă vor pierde dobitoacele și vă vor împuțina și căile voastre vor fi pustii.

Levitic 26:22 Mawu Ofanana

2 Regi 17:25

Când au venit – la început – De Dumnezeu nu s-au temut; Dar niște lei, El a trimis, Care – mereu – i-a tot ucis.

2 Regi 2:24

S-a mâniat, la vorbele Pe care i le-au aruncat, S-a-ntors și-apoi i-a blestemat, În Numele Domnului Sfânt. Îndată, la al său cuvânt, Dintr-o pădure au ieșit Doi urși, care s-au repezit Către acei copii și-apoi, Ucis-au patruzeci și doi.

2 Cronici 15:5

Pentru acei care mergeau, Sau pentru cei care veneau, N-au fost, în vremile acele, Clipe de liniște, căci ele Se vădeau vremi de frământare, Vremuri de mare tulburare.

Isaia 24:6

Tocmai de-aceea, țara lor Supusă e blestemelor, Iar ei – acum – sunt pedepsiți, Căci s-au vădit nelegiuiți. Un număr mic, doar, va putea În țară a mai rămânea, Dintre cei care – astăzi – sânt Locuitori pe-al ei pământ.

Isaia 33:8

Pustii sunt drumurile-acele, Căci nimeni nu umblă pe ele. Asur – după cum e știut – Un legământ mare-a avut, Însă l-a rupt. Disprețuiește Cetățile și se vădește, Acuma, de parcă nu vrea, A se uita la nimenea.

Ieremia 15:3

Asupra lor, am pregătite Nenorociri mari a trimite. Nenorocirile acele, În număr, patru vor fi ele. Îi va ucide sabia, Și câinii îi vor sfâșia; Iar păsările cerului – Cu fiarele pământului – Au să-i mănânce, căci voiesc – În acest fel – să-i nimicesc.

Ieremia 42:2

La Ieremia-au alergat Și-n acest fel au cuvântat: „Bine primită, vrem să fie Ruga ce ți-o aducem ție! Venim să te rugăm, apoi, Să mijlocești tu, pentru noi, La al tău Domn și Dumnezeu, Pentru că știi cât ni-e de greu. Mulți fost-am, dar în acest ceas, Puțini – vezi bine – am rămas.

Plângerile 1:4

Iată-n Sion, pe al său drum, Numai tristețe e acum, Pentru că nu sunt călători Să-l calce-n prag de sărbători. Pustiu-n poarta lui se-așează, Iar ai lui preoți, toți, oftează. Mâhnite-s ale lui fecioare, Iar o tristețe-apăsătoare, Iată, asupră-i s-a întins Și-n a ei mreajă l-a cuprins.

Езекиел 14:15

Țara, dacă ar fi lăsată, De fiare-a fi cutreierată – Spre a ucide-al ei popor Și un pustiu neprimitor S-ajungă-n urmă a fi ea, Prin cari nu trece nimenea De spaima ce o răspândesc Fiarele ce o locuiesc –

Езекиел 14:21

Dar totuși, Domnul Dumnezeu A zis așa: „Iată că Eu, Cu toate că trimite-voi Peste Ierusalim, apoi, Grozavele pedepse cari Sunt patru-n număr și sunt mari – Adică ciuma, sabia, Sălbăticiuni și foametea – Pe care Eu le stăpânesc, Ca în ăst fel să nimicesc Pe toți oamenii din popor Și-asemenea vitele lor,

Езекиел 33:28

Întreaga țară o să fie Doar o întindere pustie. Tăria care o avea, Cu care mult se mai mândrea, Se va sfârși. Apoi la fel, Toți munții cei din Israel Au să ajungă pustiiți, Fiind de oameni ocoliți.

Езекиел 5:17

Nu foamea doar are să fie Asupră-vă, ci fac să vie Și fiarele, la voi în case, Fără copii ca să vă lase. Vărsările de sânge – iată – Și ciuma cea înfricoșată Vor trece prin mijlocul tău, Când va veni ceasul cel rău. În urma lor, sabia vine Și se abate peste tine. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit!”

Levitic 26:6

Pace, în țară, veți avea, Mereu, iar somnul, nimenea N-o să vi-l tulbure. Din țară, Eu am să fac, atunci, să piară Sălbăticiunile. Feriți De sabie, aveți să fiți.

Miheia 3:12

În timpul ce va fi urmat – Din astă pricină – arat Va fi Sionul, cum se ară Ogoarele în primăvară. Ierusalimul – să se știe – Morman de pietre o să fie. Muntele Templului, astfel, Doar o-nălțime va fi el, Iar pe întregul său cuprins Pădurea se va fi întins.”

Zaharia 7:14

Ci pentru că M-au mâniat, În lume, i-am împrăștiat Și-astfel, la neamuri, au șezut, Pe care nu le-au cunoscut. În urma lor, am pustiit Țara, încât n-a mai voit – După aceea – nimenea Să vină ca să șeadă-n ea, Pentru că țara cea plăcută Fost-a-n pustie prefăcută!”

Deuteronom 32:24

Încât foamea o să-i topească Și friguri au să-i chinuiască, Pân’ se vor stinge. Boli cumplite Îi vor lovi; le voi trimite Și fiarele cu colții lor Și-apoi otrava șerpilor.

Judecători 5:6

„Pe vremea lui Șamgar – cel care, Drept tată, pe Anat, îl are – Și-asemenea în timpu-acel În care a trăit Iael, Căile fost-au părăsite. Pe drumuri strâmbe, ocolite, Toți călătorii apucau.