Levitic 26:19 - Biblia în versuri 2014

¹⁹ Atunci voi frânge, negreșit, Mândria voastră – căci văd bine – Că, din putere, ea vă vine. Eu am să fac a fi, de fier, De-asupra voastră-albastrul cer, Iar sub picior – de bună seamă – Pământul fi-va de aramă.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁹ Voi zdrobi mândria puterii voastre și vă voi face cerul ca fierul, iar pământul ca bronzul.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁹ Voi distruge forța voastră de care erați mândri. Vă voi face cerul ca fierul și pământul ca bronzul.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁹ Voi frânge mândria puterii voastre, voi face să fie cerul vostru de fier și pământul vostru de bronz.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁹ Voi frânge mândria puterii voastre, voi face ca deasupra voastră cerul să fie de fier și pământul, de aramă.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁹ Și voi sfărâma mândria puterii voastre și voi face cerurile voastre ca fierul și pământul vostru ca arama.

Levitic 26:19 Mawu Ofanana

1 Regi 17:1

În Galaad, a locuit Un om ce-a fost de neam Tișbit Și cari, Ilie, s-a chemat. Ilie-a mers la împărat Și lui Ahab astfel i-a spus: „Viu este Domnul Cel de Sus, Al cărui slujitor sunt eu, Că doar după cuvântul meu, În acești ani nu va fi rouă Și nici nu are să mai plouă.”

1 Regi 8:35

Atunci când întâmpla-se-va Și ceru-nchis va fi, cumva – Căci tot poporul, negreșit, În contră-Ți a păcătuit – Dacă cu rugăciuni apoi, Are să vină înapoi, Aici, la casa Ta, plângând, Mărire Numelui Tău dând, Și dacă-apoi, poporul Tău Se va abate de la rău,

Isaia 2:12

Atunci se va fi arătat Cum că Domnul oștirilor E împotriva tuturor Celor cari mândri se vădesc Sau cari trufași se dovedesc; E împotriva celor care Doresc, mereu, doar înălțare. Aceștia fi-vor înfruntați Și vor ajunge-a fi plecați.

Isaia 25:11

Din mijlocul băltoacelor, Își va întinde, rugător, Mâinile lui, ca să se scoată, Asemeni celui cari înoată; Dar Domnu-i spulberă mândria Și-i nimicește dibăcia.

Isaia 26:5

Pe cei cari pe-nălțimi au stat I-a risipit și-a răsturnat – Apoi – cetatea cea-ngâmfată. Jos, la pământ, a fost culcată Și tăvălită în țărână, De-a Domnului temută mână.

Isaia 28:1

Vai, de cununa îngâmfată, Cari este-n Efraim aflată Și-i a bețivilor pe care Țara lui Efraim îi are! Vai, e de floarea veștejită, Cu care e împodobită Cununa celor ce se-mbată, Pe culme-n valea cea bogată!

Ieremia 13:9

„Așa vorbește Dumnezeu: „Astfel voi nimici și Eu, Mândria cea nespus de mare – Mândria făr-asemănare – Ce e-n Ierusalim aflată, Precum și-n Iuda, totodată.

Ieremia 3:3

Măcar că ploile, menite Pământului, au fost oprite, Iar ploaia cea de primăvară Lipsă a fost din a ta țară, Nepăsătoare ți-ai păstrat Fruntea de curvă, ne-ncetat, Și n-ai vrut a avea rușine!

Езекиел 24:21

„Să spui casei lui Israel: „Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Locașul Meu cel sfânt, voiesc – Acuma – să îl pângăresc, Căci voi iubiți Locașu-acel. Fala puterii vă e el. Ai voștri fii – și-asemenea Fiicele voastre – vor cădea Sub ascuțișul sabiei, Asemeni vouă fiind ei.”

Езекиел 30:6

Domnul a zis: „Cei ce vădesc Egiptul că îl sprijinesc, Cădea-vor, căci a lui tărie – Ce îl umpluse de mândrie – Are ca să se prăbușească. De la Migdol, o să pornească Pân’ la Siena, sabia Și vor cădea loviți de ea. Va fi după Cuvântul meu, Căci Eu sunt Domnul Dumnezeu.”

Езекиел 33:28

Întreaga țară o să fie Doar o întindere pustie. Tăria care o avea, Cu care mult se mai mândrea, Se va sfârși. Apoi la fel, Toți munții cei din Israel Au să ajungă pustiiți, Fiind de oameni ocoliți.

Езекиел 7:24

Popoarele cele mai rele, Am să le-aduc, fiindcă ele, În stăpânire, vor putea, Casele lor, ca să le ia. Mândria celor tari, voiesc – Acuma – să o stăvilesc. Locașurile lor – vădite Drept sfinte – fi-vor pângărite.

Daniel 4:37

Acum Eu – Nebucadențar – Slavă Îi dau și-L laud iar, Pe Împăratul cerului, Căci toate lucrurile Lui Adevărate sunt, mereu. Căile Lui, văzut-am eu Că drepte sunt, necontenit. Putere, El a dovedit, Pentru că să-l smerească știe, Pe cel ce umblă cu mândrie!”

Țefania 3:11

Când acea zi o să sosească, Nu are să mai trebuiască, Obrazul să îți fi roșit Pentru ceea ce-ai făptuit, Pentru păcatul tău știut Cari împotrivă-Mi l-ai făcut. Atuncea, din mijlocul tău, Voi scoate tot ce este rău. Trufașii fi-vor scoși afară Și n-ai să te mai îngâmfi iară, În clipa-n care ai tăi sânt Aflați pe muntele Meu sfânt!

Luca 4:25

Adevărat zic, oameni buni: A fost, trei ani și șase luni, Cerul închis, ploi să nu fie – În vremurile lui Ilie – Când mare foamete-a venit Și peste țară-a bântuit. Erau, atunci, în Israel Văduve multe, însă, el –

Deuteronom 11:17

Că de cumva, așa veți face, Nu mai aveți parte de pace, Căci peste voi are să vie – Atunci – a Domnului mânie. Cerul va fi închis apoi, Și nu au să mai cadă ploi. Roade, din câmp, nu mai primiți Și-astfel, curând, o să pieriți Cu toți, din acea țară bună, În care Domnu-acum v-adună.”

Deuteronom 28:23

Deasupra ta – de bună seamă – Cerul va fi ca de aramă; Pământul tău – a ta moșie – Ca fierul, va avea să fie.

1 Samuel 4:11

Chivotul Domnului – apoi – A fost luat. Fiii cei doi, Pe cari Eli i-a zămislit – Hofni și Fineas – au murit.

1 Samuel 4:3

Poporul s-a înapoiat În tabără, de la război, Iar cei bătrâni au zis apoi: „Dar pentru ce ne-a părăsit Domnul și azi a-ngăduit Să fim bătuți de-acest popor – De cel al Filistenilor? Haidem, la Silo să plecăm Și de acolo să luăm Chivotul legământului. În mijlocul poporului, Să-l punem, căci în acest fel, Scăpați vom fi – de către el – Din mâinile vrăjmașilor.”