Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Levitic 25:6 - Biblia în versuri 2014

6 Doar ce va da – nesemănat – Ogorul, în acel Sabat, Voi veți putea să folosiți, În timpul lui, să vă hrăniți. Rodul acesta-i pentru voi, E pentru robii voștri-apoi, E pentru cei cari se tocmesc La voi, cu ziua, de muncesc, Și pentru cei care-au venit La voi, străini, de-au locuit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 Ceea ce va da pământul în anul de odihnă să fie pentru voi hrană, atât pentru tine, cât și pentru slujitorul tău sau slujitoarea ta, zilierul, peregrinul care locuiește cu tine,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 În timpul anului de odihnă, să mănânci din ce va crește de la sine din pământ. Așa să procedezi atât tu, cât și sclavul sau sclava ta, cel care muncește cu ziua pentru tine, pelerinul,

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 [Acestea] să fie pentru voi, în timpul odihnei pământului, ca hrană: pentru tine, pentru slujitorul tău, pentru slujitoarea ta, pentru cel tocmit cu ziua și pentru străinul care locuiește cu tine,

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Ceea ce va ieși de la sine din pământ în timpul Sabatului lui să vă slujească de hrană, ție, robului și roabei tale, celui tocmit de tine cu ziua și străinului care locuiește cu tine,

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Și sabatul țării să vă fie hrană, ție și robului tău și roabei tale și simbriașului tău și oaspetelui tău care stă vremelnic la tine,

Onani mutuwo Koperani




Levitic 25:6
9 Mawu Ofanana  

Iată ce semn am stabilit: Anul acesta, să știți bine, Numai ce crește de la sine, O să mâncați. Al doilea an – Așa precum e al Meu plan – O să mâncați doar ce-o să iasă Din rădăcina-n câmp rămasă. Abia-n al treilea an apoi, Veți semăna, pământul, voi. Atuncea o să secerați, Vii veți sădi și-o să mâncați Din rodul lor. Va rămânea


Al șaptelea an, dă-i răgaz. Să nu brăzdezi al său obraz, Ci lasă-l să se odihnească. Din al lui rod, să se hrănească Săracii care vin la tine, Iar ceea ce va mai rămâne – Ce nu-i trebuie nimănui – E-al fiarelor pământului.


Când vă veți întreba apoi: „Oare, cu ce ne hrănim noi – În anul cel de veselie – Când seceriș n-o să mai fie?”,


Eu, binecuvântarea Mea, Am să vi-o dau, și veți avea, În anul șase – negreșit – Pe câmpuri, rodul întreit.


N-are să fie secerată – În acel an – nici roada care, Întâmplător, pe câmp, răsare Din boabele care-au căzut Când secerișul s-a făcut. De-asemenei, strugurii din vie, Nu vor putea, culeși, să fie. Va fi un an pentru odihnă, Și va ședea pământu-n tihnă.


De-asemeni, e al vitelor, Precum e și al fiarelor. Tot ce dă câmpul, de la sine, Pentru a voastră hrană, vine.”


Cei ce-au crezut, s-au adunat, Cu toții, la un loc, și-aveau – Toate – de obște. Își vindeau –


Mulțimea celor ce credeau, Un trup și-un suflet doar, erau. De obște le aveau pe toate Și nu sta nimeni a socoate Care ar fi averea lui.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa