Levitic 24:9 - Biblia în versuri 2014

⁹ Pâinile-aduse – să se știe – Pentru Aron, voiesc să fie Și pentru cei cari fii îi sânt – Să le mănânce-ntr-un loc sfânt. Lucru prea sfânt e pentru ei – Deci pentru preoții acei – Aceste pâini, căci fiecare, Parte-i din darul de mâncare, Pus înaintea Domnului Și ars de para focului.”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁹ Ea să fie a lui Aaron și a fiilor săi, iar aceștia o vor mânca într-un loc sfânt, căci ea este pentru Aaron o parte preasfântă din jertfele mistuite de foc pentru Domnul. Aceasta este o hotărâre veșnică“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁹ Astfel, ele vor rămâne ale lui Aaron și ale fiilor lui, care trebuie să le mănânce într-un loc sfânt; pentru că acestea sunt pentru ei un lucru foarte sfânt, reprezentând o parte din sacrificiile consumate de foc pentru Iahve. Aceasta este o poruncă ce trebuie respectată permanent.”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁹ [Pâinile] să fie ale lui Aaròn și ale fiilor lui și să le mănânce într-un loc sfânt; căci sunt pentru ei un lucru preasfânt, din jertfele prin foc pentru Domnul. Este lege veșnică”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁹ Pâinile acestea să fie ale lui Aaron și ale fiilor lui și să le mănânce într-un loc sfânt; căci ele sunt pentru ei un lucru preasfânt, o parte din darurile de mâncare mistuite de foc înaintea Domnului. Aceasta este o lege veșnică.”

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁹ Și să fie a lui Aaron și a fiilor lui și ei s‐o mănânce într‐un loc sfânt, căci este preasfântă pentru el din jertfele cu foc ale Domnului: este un așezământ veșnic.

Levitic 24:9 Mawu Ofanana

Exodul 27:21

Uleiul astfel dobândit Are să fie pregătit De-Aron și de feciorii lui, Acolo-n cortul Domnului – „Al întâlnirii” denumit – În locu-anume stabilit, Dincoace de perdeaua care E pusă ca despărțitoare, În cort – în spate, ea având Chivotul mărturiei, stând. Deci untdelemnul pregătit, În candele, necontenit, Are să ardă – de cu seară, Până când zori-au să apară – În fața Domnului. Astfel, Aceasta – pentru Israel – Este o lege, pe vecie, Pe cari vor trebui s-o ție Urmașii care au să vină, Căci toți vor trebui s-o țină.”

Levitic 10:12

Moise a mai vorbit apoi, Cu-Aron, precum și cu cei doi Copii rămași – cu Eliazar Și cu-al său frate, Itamar – Și-a zis, privind la fiecare: „Parte, din darul de mâncare – Din jertfele ce sunt menite A fi de flăcări mistuite – Voi trebuie să vă luați, Pe care-apoi să o mâncați Făr-aluat, lângă altar. Să știți că aste părți de dar, Din jertfele Domnului sânt, Iar darul e lucru prea sfânt.

Levitic 10:17

„Oare de ce nu ați mâncat Voi, jertfa pentru ispășit, Într-un loc sfânt, cum am vorbit? Lucrul acesta e prea sfânt Și dat vă este, pe pământ, De Dumnezeu, ca să luați, Astfel, prin el, și să purtați Nelegiuirile pe care Le face-ntreaga adunare, Căci voi doar faceți ispășire, Pentru orice nelegiuire – Sau vină a poporului – Mereu, în fața Domnului.

Levitic 21:22

Îngăduit îi este lui Ca, din mâncarea Domnului – Fie că lucrurile-s sfinte, Fie că ele sunt prea sfinte – Pentru folosul său, să ia.

Levitic 24:10

Un om – în tabără, venit – Cu un bărbat israelit, O ceartă-n urmă, a avut. Omul acel era născut Dintr-o evreică; tatăl lui A fost fiu al Egiptului.

Levitic 3:17

Aceasta, vreau ca să se știe, Că e o lege, pe vecie, Pe care să o țineți voi Și toți urmași voștri-apoi, În orice loc aveți să fiți Și-oriunde o să locuiți. Cu nici un chip, să nu mâncați Grăsimi, sau sânge să gustați!”

Levitic 6:11

Să se dezbrace, de veșminte, Să își ia altă-mbrăcăminte, Căci trebuie, afar’, să scoată – Din tabără – cenușa toată; Iar locu-n cari s-a aruncat, Trebuie-a fi un loc curat.

Levitic 6:16

Apoi, ceea ce va rămâne Din daru-acesta, se cuvine Ca preotului a fi dat. Deci de Aron va fi luat, În urmă, restul darului, Precum și de copiii lui. Apoi ei – care, preoți sânt – Au să se-așeze-ntr-un loc sfânt – În curtea cortului – în care, Mânca-vor, darul de mâncare.

Levitic 6:9

„Să duci porunca Domnului, Pentru Aron și fiii lui. Să spui așa, precum socot: „Dau legea arderii de tot, Pe care vreau să o păziți: Tot ceea ce o să jertfiți, Ca ardere de tot să-Mi dați, Pe-altar, voiesc, să-Mi așezați. Jertfa va sta, pe vatra lui, Arsă de para focului, Întreaga noapte, timp în care, El arde-va fără-ncetare.

Levitic 8:3

Și-apoi, să spui poporului Să vină-n fața Domnului – La ușa cortului chemat „Al întâlnirii” – de îndat’.”

Levitic 8:31

Moise-a vorbit cu ei, apoi: „Iată dar, ce veți face voi: Fierbeți, la ușa cortului, Carnea și-apoi – în fața lui – Cu pâinea ce e-n coș aflată, Care drept jertfă a fost dată Pentru-nchinare-n slujba Lui – Adică-n slujba Domnului – Să o mâncați precum a spus Domnul, pe munte, când m-am dus: „Aron și cu ai săi copii, Să o mănânce”. Vreau să știi,

Maleahi 1:12

„Dar voi, însă, Îl pângăriți, Pentru că iată cum vorbiți: „Spurcată-i masa Domnului! Ce se aduce-n fața Lui Este mâncare fără preț Și vrednică e de dispreț!”

Matei 12:4

Fără a-i fi îngăduit, Pâinile-acelea le-a mâncat – Tocmai pe-acelea le-a luat – Aflate-n Casa Domnului Spre punere-naintea Lui, Deși doar preoții puteau Ca să le ia, căci drept aveau.

Marcu 2:26

Aflați acuma, așadar, Că-n vremea lui Abiatar – Când el fusese preot mare – David luat-a pâinea care Era în Casa Domnului, Spre punere ‘naintea Lui. Însoțitorilor a dat-o Și, împreună, au mâncat-o, Deși prea bine cunoștea Că numai preotul avea Dreptul s-o ia. E de știut,

Luca 6:4

Deși nici ei, voie, n-aveau, Au îndrăznit de au mâncat, Din pâinile ce s-au aflat, Atunci, în Casa Domnului, Spre punerea-naintea Lui, Din cari doar preotul putea, Spre folosință, ca să ia.

1 Samuel 21:6

Atuncea, preotul s-a dus Până la masa Domnului, Și a luat, din fața Lui, Pâinea care a fost sfințită. Aceasta fost-a-nlocuită Cu pâine caldă, imediat Cum de pe masă s-a luat. Pâinea pe care a luat-o, Lui David, preotul i-a dat-o.