Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Levitic 24:7 - Biblia în versuri 2014

7 Pe fiecare șir apoi, Tămâie să mai puneți voi. Ea trebuie a fi curată Și, peste pâine, așezată – Pentru aducere aminte, A tot ce-a fost mai înainte – Asemenea darului care Este drept jertfă de mâncare Adusă-n fața Domnului Și arsă-n para focului.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 Să pui tămâie curată pe fiecare șir, iar aceasta să fie lângă pâine o aducere-aminte, o jertfă mistuită de foc pentru Domnul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Să pui tămâie curată pe fiecare rând, pentru ca aceasta să poată fi pe pâine ca o amintire și ca un sacrificiu consumat de foc pentru Iahve.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Peste fiecare șir să pui tămâie curată și să fie pâine a aducerii aminte, jertfă prin foc pentru Domnul!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Peste fiecare șir să pui tămâie curată, care să fie pe pâine ca aducere aminte, ca un dar de mâncare mistuit de foc înaintea Domnului.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Și să pui tămâie curată peste fiecare rând și să fie pe pâine ca amintire, o jertfă arsă cu foc Domnului.

Onani mutuwo Koperani




Levitic 24:7
17 Mawu Ofanana  

Va sta deci curcubeu-n nor, Iar Eu îl văd, și nu omor Făpturile de pe pământ, Căci Mi-amintesc de legământ.


Că trebuie să pomeniți Ziua aceasta, tot mereu. Drept cinste pentru Dumnezeu, Din neam în neam, va trebui O sărbătoare-a prăznui. Ea o să fie, pentru voi, O lege veșnică apoi.


Un semn, pe mână să îți fie, Și ca un semn de amintire Pe frunte, în a ta privire. Astfel, legea lui Dumnezeu, Sub ochii tăi, va fi mereu. Numai așa, în gura ta, Întotdeauna, ea va sta, Căci din Egipt, cu brațu-I tare, Domnul v-a scos, pe fiecare.


Din ceruri, glasul Domnului, Lui Moise-i zise: „Să se scrie Totul, în carte, să se știe Și-astfel, de-acuma înainte, Să fie-aducere aminte, Tot ceea ce s-a petrecut Și tot ce, astăzi, s-a făcut. Să-i spui lui Iosua apoi, Precum că iată, șterge-l-voi, Pe Amelec, de pe pământ Și pe toți cei cari cu el sânt. Am să îi șterg de peste fire, Să piară și-a lor pomenire!”


Pe umerii efodului, Aceste pietre să le pui, Pentru aducere aminte. Aron le va purta-nainte – La Domnul – pe umerii lui – Pe umerii efodului – Să-I amintească-n acest fel, De toți fiii lui Israel.


Jertfe, din oi, n-a adus el. Arderi de tot n-am căpătat, Cu care cinste să-Mi fi dat. Dar Iacove, Eu – negreșit – Pe tine nu te-am chinuit Cu darurile-acelea care Se dovedeau pentru mâncare, Daruri pe care trebuia Să le aduci în fața Mea. Cu jertfe de tămâie-apoi, Eu nu v-am chinuit pe voi.


„Dacă-I aduce cineva, Lui Dumnezeu, un dar, cumva, Și-acesta e o jertfă care Luată este din mâncare, Darul cu care o să vină Va fi din floarea de făină. Iată cum fi-va pregătită: Cu untdelemn va fi stropită, Apoi tămâie-adăugată.


Ea, preoților, va fi dată. Aceștia – precum bine știi – Vor fi ai lui Aron copii. Un pumn, din floarea de făină, Să ia preotul și să vină Ca s-o arunce pe altar, Unde va arde acest dar, Care întâi s-a pregătit Cu untdelemn – cum am dorit – Și cu tămâia ce o are. Acesta-i darul din mâncare, Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, Îi e făcut.


Din daru-acesta de mâncare, Pe care-l dai, preotul are Ca să rețină, mai ‘nainte, Partea de-aducere aminte, Căci astă parte doar – din dar – Trebuie arsă pe altar. Acesta este un dar care E dat ca jertfă de mâncare, Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, I S-a făcut.


Întotdeauna”, iar Iisus, Rotind privirile, le-a spus: „Pâine a vieții, Eu sunt! Eu Venit-am, de la Dumnezeu! Adevărat vă spun, căci cine Dorește a veni la Mine – Și va voi să Mă găsească – În veci, n-o să mai flămânzească. Celui ce crede – să se știe! – Sete, nicicând, n-o să-i mai fie.


De-aceea, vreau ca să se știe Că Eu sunt acea pâine vie, Ce-a pogorât din cer. Cumva, Dacă mănâncă cineva, Din ea, va viețui mereu. Pâinea aceasta-i trupul Meu Și pentru-a lumii viață-l dau.”


Omul acela mi-a vorbit: „Corneliu! Domnu-a auzit, Rugile tale. A văzut, Ce milostenii, ai făcut. De ele, El Și-a amintit, Căci, înainte-I, s-au suit.


„Corneliu!” – îngerul îi zise. Acesta, țintă, îl privise: „Ce este Doamne?” – i-a răspuns. „Rugile tale au ajuns, La Domnul, și-au fost ascultate. De milosteniile-ți toate, Acuma, El Și-a amintit, Căci înainte-I s-au suit.


Spre laudă, neîncetat, A slavei și harului dat, Prin Prea Iubitul Său. Astfel,


De-aceea și poate, mereu, Pe cei care, de Dumnezeu, Se-apropie, ca, negreșit, Apoi, în chip desăvârșit, Să-i mântuiască, căci trăiește De-a pururea și mijlocește Pentru cei care sunt ai Lui, Mereu, în fața Tatălui.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa