Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Levitic 24:4 - Biblia în versuri 2014

4 Pe sfeșnicul de aur, are Să steie candelele care Vor arde, pe brațele lui, Mereu, în fața Domnului.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 Să așeze candelele în sfeșnicul de aur pur, ca să fie întotdeauna înaintea Domnului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Să așeze candelele în suportul surselor de lumină făcut din aur curat, ca să fie întotdeauna înaintea lui Iahve.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Să așeze candelele în candelabrul curat înaintea Domnului întotdeauna!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Să așeze candelele în sfeșnicul de aur curat, ca să ardă neîncetat înaintea Domnului.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 El să întocmească în sfeșnicul curat candelele înaintea Domnului necurmat.

Onani mutuwo Koperani




Levitic 24:4
19 Mawu Ofanana  

Apoi, și sfeșnice-a făcut, Din aur, care au șezut În fața Locului prea sfânt. Zece, acestea-n număr sânt, Iar cinci erau la dreapta lui Și cinci la stânga Locului. Aceste sfeșnice erau Cu florile ce le-nsoțeau, Cu candele frumos lucrate Și cu mucările lor. Toate, Numai din aur, s-au turnat.


I-a dat chipul sfeșnicelor – Precum și greutatea lor – Care, din aur, se făceau, Cu candelele ce erau Pe-acele sfeșnice-așezate Și cari, din aur, sunt lucrate. I-a dat chipul sfeșnicelor – Precum și greutatea lor – Cari, din argint, se făureau Cu candelele ce erau Pe-acele sfeșnice-așezate, Fiind doar din argint lucrate. I-a dat chipul sfeșnicelor – Și întrebuințarea lor – Așa precum erau gândite, La slujbele deosebite.


Ei, ușile pridvorului – Cari este-al Casei Domnului – Le-au încuiat și înadins Și candelele Lui le-au stins. Tămâie, nu I-au mai adus, Nici jertfe, Domnului de Sus.


Masa, uneltele din jur; Și sfeșnicul de aur pur, Cu tot tacâmul ce se cere; Altarul pentru tămâiere,


Sfeșnicul, candele lui Și-uneltele au fost aduse, La Moise și în față-i puse, Cu untdelemnul cel pe care, În candele, sfeșnicu-l are.


Slujbașul împăratului – Nebuzardan, acela care Peste străjeri era mai mare – Luat-a cești și cenușare, Tămâietoare și pahare. Potirele au fost luate Precum și sfeșnicele toate. Tigăile le-a adunat Și-apoi pe toate le-a luat. Lighenele au fost luate, Precum și lucrurile toate Care din aur se vădeau, Sau care din argint erau.


Aron, uleiul dobândit, Urmează a-l fi pregătit Apoi, în fața Domnului, Chiar în lăuntrul cortului, „Al întâlnirii” denumit – În locu-anume stabilit, Dincoace de perdeaua care E pusă ca despărțitoare. În fața mărturiei Mele, Să pună-n candelele-acele, Uleiu-anume pregătit. El arde-va, necontenit – De-ndată ce se face seară, Până când zori-au să apară – În fața Domnului. Astfel Aceasta – pentru Israel – Este o lege, pe vecie, Pe cari vor trebui s-o ție Oamenii din al Meu popor, Precum și toți urmașii lor.


În grija lor, s-a-ncredințat Chivotul, masa și-au urmat Sfeșnicu-apoi, altarele, Iar la sfârșit uneltele Aflate-n slujba cortului, Perdeaua dinlăuntrul lui Și tot ce mai ținea de ea – Adică de acea perdea.


Un alt covor – de-asemenea, Albastru – are să se ia. Cu el, va fi acoperit Sfeșnicul Meu și, negreșit, Și candelele ce le are, Mucările și cenușare Și vasele sfeșnicului, În care-i pus uleiul lui.


„Zi-i lui Aron ca să așeze Candelele, să lumineze O parte a sfeșnicului, Și-anume, cea din fața lui.”


Într-adevăr, cum am văzut, Un cort, în urmă, s-a făcut. În două, el era-mpărțit; Partea din față s-a numit Drept „Locul Sfânt”. Aici ședea Sfeșnicul, masa, iar – pe ea – Fusese pâinea Domnului, De punere-naintea Lui.


Iată ce taină-ascund în ele Grupul acel de șapte stele, Pe cari – așa cum ai văzut – În mâna dreaptă, le-am ținut, Și sfeșnicele arătate – Șapte la număr – și lucrate În aur: cele șapte stele Sunt șapte îngeri, pentru cele Șapte Biserici care sânt, Azi, pe al Asiei pământ; Iar sfeșnicele s-au vădit, Șapte Biserici, negreșit.”


Să știi dar, că aceștia doi, Cei doi măslini sunt, iar apoi, Tot ei sunt sfeșnicele-acele Care tot două sunt și ele, Și stau, mereu, în fața Lui – A Domnului pământului.


Acum, de unde ai căzut, Te sfătuiesc să-ți amintești Și-ți spun ca să te pocăiești. La prima dragoste apoi, Întoarce-te tu, înapoi. Așa să faci, și va fi bine, Căci altfel, voi veni la tine Și am să iau sfeșnicul tău, Ca să îl mut din locul său. Ăst lucru, ai să îl pățești, În caz că nu te pocăiești.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa