3 Aron, uleiul dobândit, Urmează a-l fi pregătit Apoi, în fața Domnului, Chiar în lăuntrul cortului, „Al întâlnirii” denumit – În locu-anume stabilit, Dincoace de perdeaua care E pusă ca despărțitoare. În fața mărturiei Mele, Să pună-n candelele-acele, Uleiu-anume pregătit. El arde-va, necontenit – De-ndată ce se face seară, Până când zori-au să apară – În fața Domnului. Astfel Aceasta – pentru Israel – Este o lege, pe vecie, Pe cari vor trebui s-o ție Oamenii din al Meu popor, Precum și toți urmașii lor.
3 Aaron să-l pregătească în Cortul Întâlnirii, dincoace de draperia Mărturiei, ca să ardă continuu înaintea Domnului, de seara până dimineața. Aceasta să fie o hotărâre veșnică de-a lungul generațiilor voastre.
3 Aaron să pregătească acest ulei în cortul Întâlnirii, în prima parte a lui care este delimitată de draperia Declarației. Acel ulei să ardă permanent înaintea lui Iahve, de seara până dimineața. Aceasta este o poruncă valabilă permanent pentru toate generațiile voastre.
3 Aaròn să-l așeze în cortul întâlnirii, în afara perdelei mărturiei; va fi mereu înaintea Domnului, de seara până dimineața. Este o lege veșnică, din generație în generație.
3 Aaron să-l pregătească dincoace de perdeaua dinăuntru, care este înaintea mărturiei, în cortul întâlnirii, pentru ca să ardă neîncetat, de seara până dimineața, în fața Domnului. Aceasta este o lege veșnică pentru urmașii voștri.
3 Aaron s‐o întocmească dinafară de perdeaua mărturiei în cortul întâlnirii de seară până dimineață înaintea Domnului necurmat: este o orânduire în veac în neamurile voastre.
Uleiul astfel dobândit Are să fie pregătit De-Aron și de feciorii lui, Acolo-n cortul Domnului – „Al întâlnirii” denumit – În locu-anume stabilit, Dincoace de perdeaua care E pusă ca despărțitoare, În cort – în spate, ea având Chivotul mărturiei, stând. Deci untdelemnul pregătit, În candele, necontenit, Are să ardă – de cu seară, Până când zori-au să apară – În fața Domnului. Astfel, Aceasta – pentru Israel – Este o lege, pe vecie, Pe cari vor trebui s-o ție Urmașii care au să vină, Căci toți vor trebui s-o țină.”
„Să poruncești, Eu te îndemn, Să ți se-aducă untdelemn, Să-l ai la sfeșnic, ne-ncetat, Unde să ardă necurmat Apoi, în candelele lui. Deci ai să ceri poporului – Copiilor lui Israel – Ulei să-ți dea. Uleiu-acel N-are să fie-amestecat, Ci trebuie a fi curat Și din măsline tescuite, Ce sunt anume pregătite.
Aceasta, vreau ca să se știe, Că e o lege, pe vecie, Pe care să o țineți voi Și toți urmași voștri-apoi, În orice loc aveți să fiți Și-oriunde o să locuiți. Cu nici un chip, să nu mâncați Grăsimi, sau sânge să gustați!”
Păziți, mereu, al Meu cuvânt Lăsat pentru locașul sfânt Și-asemenea, pentru altar. În felu-acesta, așadar, Nici un motiv n-o să mai fie În Israel, pentru mânie.